ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2001/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 22 iulie 2003,

Curtea de Apel Iași a admis cererea formulată de petenta SC R.M.R. SA Iași, în

contradictoriu cu intimații P.P. și C.D.V. și a dispus suspendarea executării

deciziei nr. 736 din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Iași, până la 1 septembrie

2003, data primului termen de judecată a revizuirii, ce formează obiectul

dosarului nr. 3351/2003 al Curții de Apel Iași.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs P.P. și C.D.V., solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și, în fond, respingerea cererii de suspendare, cu obligarea

la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, petenții au

susținut că pronunțarea hotărârii atacate s-a făcut de către instanța de

judecată cu încălcarea normelor de competență, întrucât, susțin recurenții, cererea

de suspendare provizorie a executării silite este în competența președintelui

instanței și nu a completului de 3 judecători, astfel cum s-a procedat de către

Curtea de Apel Iași.

În temeiul art. 304 pct. 4 C. proc.

civ., recurenții au criticat încheierea instanței de apel și sub aspectul

depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece a interpretat extensiv

normele de procedură civilă, referitoare la competența materială, atunci când a

considerat aplicabile, în speță, prevederile art. 403 din același cod, când, de

fapt, erau incidente, în cauză, normele privind dizolvarea societății, așa cum

se regăsesc în Legea nr. 31/1990.

O ultimă critică formulată de

recurenți privește acordarea de către instanța de judecată a

plus petita

,

prin schimbarea naturii actului juridic, în sensul că petenții ar fi putut

solicita suspendarea provizorie doar pe calea ordonanței președințiale și nu pe

calea dreptului comun, cum le-a încuviințat instanța, deși, în cerere, s-a

invocat art. 304 pct. 4 și nu 3 C. proc. civ., cum s-a reținut în hotărâre.

Examinând recursul declarat de P.P. și

C.D.V., Curtea reține că acesta a rămas fără obiect, în raport cu împrejurarea

că suspendarea provizorie a executării deciziei nr. 736 din 3 iulie 2003 a

Curții de Apel Iași a fost încuviințată până la soluționarea cererii de

revizuire formulată de SC R.M.R. SA Iași.

Or, prin decizia nr. 746 din 1

septembrie 2003 a Curții de Apel Iași, aflată la dosarul de recurs, a fost

respinsă cererea de revizuire a deciziei 736 din 3 iulie 2003 a aceleiași

instanțe.

Cum recursul a fost declarat

împotriva încheierii prin care s-a admis suspendarea provizorie a executării

deciziei a cărei revizuire a fost soluționată, recursul a rămas fără obiect.

În raport cu considerentele ce preced,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de P.P. și

C.D.V., împotriva încheierii din 22 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Iași, ca rămas fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 3 iunie 2004.