ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5739/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea dată de Judecătoria

Pașcani, în dosarul nr. 349/E/2003, la data de 27 octombrie 2003, s-a admis

cererea de încuviințare executare silită a titlurilor executorii, sentința

civilă nr. 1068/2000 a Judecătoriei Pașcani, decizia civilă nr. 3105/2002 a

Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 793/2003 a Curții de Apel Iași,

privitoare la creditoarea R.E. și debitorii A.V.I. și A.V.G.

Apelul declarat de debitori

împotriva acestei încheieri a fost respins prin decizia civilă nr. 5 din 7

ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași, instanța de apel reținând că în cadrul

procedurii încuviințării executării silite se verifică doar aplicarea

dispozițiilor art. 372 și art. 373 C. proc. civ.

În speță, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de aceste texte, iar apelanții formulează critici care

vizează judecata purtată între părți în procesul soluționat irevocabil, critici

care nu pot fi analizate în această pricină.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs debitorii A.I. și A.V.G., care, prin cererea intitulată „recurs

în anulare”, fără să invoce vreun motiv de recurs, își exprimă nemulțumirea

pentru modul în care s-a desfășurat ședința de judecată, din data de 3

decembrie 2003 și susțin că în mod greșit la termenul din data de 7 ianuarie

2004 instanța a reținut că procedura este completă, deși au lipsit de la proces

și nu au pus concluzii.

Recurenții critică hotărârile a

căror executare silită a fost încuviințată, precum și măsurile luate de

președintele completului de judecată și prezintă istoricul conflictelor dintre

ei și R.I.I. și al proceselor care s-au purtat între părți.

Intimata a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepțiile inadmisibilității, raportat la faptul că art. 330 C.

proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003 și tardivității

și a susținut că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, se vor respinge atât excepțiile invocate de

creditoarea-intimată, cât și recursul declarat de debitori.

Faptul că recurenții și-au intitulat

cererea recurs în anulare, nu impune analizarea ei în raport de art. 330 – 330

4

,

abrogate prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003.

În reglementarea dată recursului în

anulare prin textele abrogate, numai Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție putea ca, din oficiu sau la cererea

ministrului justiției, să atace hotărârea cu această cale de atac.

Or, debitorii au depus cererea la

instanța a cărei hotărâre se atacă, Curtea de Apel Iași, așa cum prevede art. 302

C. proc. civ. pentru cererea de recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție

este investită cu cererea acestora, care are conținutul unei cereri de recurs

și nu se întemeiază pe art. 330 C. proc. civ.

Recursul este declarat în termenul

legal, de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, așa cum prevede art. 301

C. proc. civ., deoarece decizia instanței de apel a fost comunicată

debitorilor-apelanți la data de 19 ianuarie 2004, iar cererea de recurs a fost

înregistrată la data de 29 ianuarie 2004.

Recurenții nu invocă vreun motiv de

recurs, însă criticile care privesc încălcarea formelor de procedură pentru

termenul când s-a soluționat cererea de apel, fac posibilă încadrarea în art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

Dispozițiile acestui text nu sunt

însă incidente în cauză, deoarece mențiunea din practicaua hotărârii atacate

„procedura completă” este corectă, în raport cu prevederile art. 153 alin. (1) C.

proc. civ.

Textul dispune „Partea care a depus

cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și

partea care a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, chiar

neîmputernicit de a cunoaște termenul, nu va mai fi citată în tot cursul

judecării la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele ulterioare.

Or, în cauză, potrivit consemnării

din încheierea de ședință întocmită pentru termenul din data de 3 decembrie

2003, la acest termen au fost prezenți ambii debitori apelanți.

Judecarea cauzei s-a amânat, la cererea

intimatei, pentru termenul din data de 7 ianuarie 2004. Apelanții, care au luat

termenul în cunoștință, nu au mai fost citați pentru următorul termen, iar la

termenul când s-a soluționat cererea de apel corect s-a constatat că procedura

este completă cu toate părțile din proces, chiar dacă apelanții nu s-au

prezentat în instanță.

Celelalte susțineri ale recurenților

nu fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ., pentru că nu privesc

legalitatea soluției încuviințării executării silite, pronunțată prin

încheierea instanței de fond, păstrată prin hotărârea atacată.

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, se vor respinge excepțiile invocate de intimată, va fi respins recursul

declarat de debitori și, conform art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi

obligați să plătească intimatei cheltuielile de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepțiile invocate de

intimata-creditoare R.I.

Respinge recursul declarat de

debitorii A.V.I. și A.G. împotriva deciziei civile nr. 5 din 7 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Iași.

Obligă recurenții să plătească

intimatei suma de 5 milioane lei reprezentând onorariu avocat micșorat potrivit

art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.