ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4241/2005

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 15 iunie 2004 în dosarul

nr. 1732/Ex/2004 al Judecătoriei Iași s-a admis cererea de încuviințare silită

a titlurilor executorii: decizia civilă nr. 38/2000 a Tribunalului Iași,

decizia civilă nr. 35/2003 a Tribunalului Iași, decizia civilă nr. 272/2003 a

Tribunalului Iași, și sentința civilă nr. 17739/2002 a Judecătoriei Iași

privind pe creditorul H.L. și pe debitorii Ș.V. și Ș.L.

Pentru a

pronunța această încheiere judecătoria a constatat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 372 și art. 373

1

C. proc. civ. astfel

cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 138/2000 cu referire și la dispozițiile

art. 331 și urm. C. proc. civ.

Debitorii Ș.V.

și Ș.L. au declarat apel împotriva acestei încheieri și în consecință s-a

pronunțat decizia nr. 11 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă,

prin care s-a respins apelul cu motivarea că deși încheierea s-a pronunțat în

camera de consiliu și nu în ședință publică debitorii nu au dovedit că ar fi

suferit vreo vătămare din acest motiv. De asemenea, curtea de apel a mai

reținut că în cadrul procedurii încuviințării executării silite, care este o

procedură necontencioasă, se verifică aspectele formale de executare, respectiv

dacă există titlu executoriu și dacă părțile din titlu sunt și cele din cererea

de încuviințare a executării silite, iar aceste condiții au fost îndeplinite.

Se mai arată în considerentele deciziei că în mod corect s-a încuviințat

executarea silită a acestui titlu, neavând relevanță că a fost suspendată

executarea silită și că s-a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

civile nr. 38 din 10 ianuarie 2003 a Tribunalului Iași, a unei hotărâri date în

contestație la executare.

Împotriva

deciziei nr. 11 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă, au

declarat recurs debitorii Ș.V. și Ș.L., criticând-o pentru nelegalitate.

Primul motiv

de recurs se referă la nulitatea absolută a deciziei, întrucât conform art. 258

alin. (2) și art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea se pronunță în

ședință publică și va cuprinde arătarea că pronunțarea s-a făcut în ședință

publică.

Potrivit art.

105 alin. (2) C. proc. civ., în cazul nulităților anume prevăzute de lege

vătămarea se presupune până la dovada contrarie și în consecință nu trebuie

dovedită așa cum se apreciază în decizie. Pronunțarea hotărârii în ședință

publică este un act de autoritate publică și un moment solemn al judecății care

conferă dată certă hotărârii iar nerespectarea acestei dispoziții are drept

consecință nulitatea absolută a hotărârii primei instanțe cât și a deciziei din

apel, care a menținut-o, deci în cazul nepronunțării hotărârii în ședință

publică nulitatea este absolută nefiind condiționată de existența unei

vătămări.

Motivul 2 de

recurs se referă la nelegalitatea admiterii cererii de încuviințare a

executării silite pentru că executarea hotărârilor care constituie titlul

executării a fost suspendată prin încheierea din 3 martie 2003 pronunțată în

dosarul nr. 883/2003 al Judecătoriei Iași, cauza aflată în recurs la Tribunalul

Iași, dosar nr. 5909/2004 cu termen la 21 ianuarie 2005.

Al treilea motiv de recurs se referă la nelegalitatea

deciziei prin care s-a menținut încuviințarea executării silite deoarece titlul

executoriu a fost contestat de debitori formând obiectul dosarelor nr. 1217/2003

și 1218/2003, ambele pe rolul

Tribunalului

Iași.

În raport de aceste motive recurenții solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului

și respingerii cererii de încuviințare a executării silite.

Curtea, analizând înscrisurile de la dosar în raport

de motivele de recurs formulate constată că încheierea prin care s-a admis

cererea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată în camera de

consiliu la data de 15 iunie 2004 în dosarul nr. 1732/Ex/2004 al Judecătoriei

Iași, deși conform dispozițiilor imperative ale art. 258 și art. 261 C. proc.

civ., pronunțarea trebuia să se facă în ședință publică.

Astfel fiind, Curtea constată că în speță sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

referitoare la anularea actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale și

în consecință acest motiv de recurs este fondat.

Conform art. 312 C. proc. civ. Curtea va admite

recursul, va casa decizia nr. 11 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția

civilă, precum și încheierea pronunțată în camera de consiliu pe data de 15

iunie 2004 în dosarul nr. 1732/Ex/2004 al Judecătoriei Iași și va trimite cauza

spre rejudecare, la Judecătoria Iași.

În raport de această soluție, celelalte două motive de

recurs urmează să fie analizate, ca apărări de fond, cu ocazia soluționării

cauzei în fond după casare la judecătorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de debitorii Ș.V. și Ș.L. împotriva deciziei nr. 11 din 27

octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă, în contradictoriu cu

creditorul H.L.

Casează decizia recurată, precum și Încheierea din 15

iunie 2004 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr. 1732/Ex/2004 și

trimite cauza, la Judecătoria Iași, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.