ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4239/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea pronunțată în Camera

de Consiliu la 1 iulie 2004 în dosarul nr. 1902/2004, Judecătoria Iași a admis

cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat

de sentința civilă nr. 786 din 21 ianuarie 2004 a Judecătoriei Iași, introdusă

de creditoarea C.M., în contradictoriu cu debitorul C.L., constatându-se

îndeplinite dispozițiile art. 372 și art. 373

1

C. proc. civ.

Încheierea menționată a fost

confirmată de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 1489 din 1 octombrie

2004 ca urmare a respingerii apelului declarat de debitorul C.L.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că sunt nefondate susținerile apelantului debitor în sensul că

s-ar fi încuviințat executarea silită a unei hotărâri judecătorești înainte ca

aceasta să fi rămas definitivă.

S-a reținut astfel că hotărârea

civilă nr. 786 din 21 ianuarie 2004 a Judecătoriei Iași care a fost în

prealabil investită cu titlu executoriu a rămas definitivă, înainte de a fi

atacată cu apel de către debitorul pârât în litigiul dintre părți.

În acest sens au fost invocate

dispozițiile deciziei civile nr. 1409 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel

Iași prin care apelul pârâtului C.L. împotriva sentinței civile investită cu

putere executorie a fost respins ca tardiv declarat.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs debitorul C.L. care invocând încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității, și-a reiterat susținerile din apel în

sensul că executarea silită a fost încuviințată contrar cerințelor legale,

pentru că hotărârea ce se pretinde că reprezintă titlul executoriu nu era definitivă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dovezilor administrate în

cauză, sentința civilă nr. 786 din 21 ianuarie 2004 a Judecătoriei Iași a fost

investită cu titlu executoriu la 8 iunie 2004, după trecerea termenului de apel

de 30 de zile de la comunicare constatându-se că nici una dintre părțile în

litigiu nu a declarat apel, așadar cu respectarea cerințelor legale prevăzute

în art. 377 pct. 2 și art. 376 alin. (1) C. proc. civ.

După cum s-a constatat irevocabil

prin decizia nr. 1409 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași și rezultă

de altfel nemijlocit din actele atașate dosarului privind încuviințarea

executării silite, recurentul debitor a apelat hotărârea civilă nr. 723 din 20

septembrie 2004 la 19 iulie 2004, după expirarea termenului de apel, așa încât

a fost respins ca tardiv, după ce s-a stabilit din actele dosarului că cererea

pentru repunerea în termenul de apel nu era întemeiată.

Așa fiind recursul se va respinge conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

debitorul C.L. împotriva deciziei nr. 1489 din 1 octombrie 2004 a Curții de

Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.