ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.11.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5752/2005

HOTĂRÂRE
30.11.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5752/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 22

aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 1052/2003, s-a

admis cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu fila C.E.C.,

privind pe creditoarea SC A. SA Iași și debitoarea SC M.U. SRL Iași, reținându-se

că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 372 și 373

1

civ., cu referire la art. 331 C. proc. civ.

Tribunalul Iași, prin decizia nr.

1636 din 23 octombrie 2003, a anulat ca netimbrat apelul declarat de SC M.U.

SRL, împotriva respectivei încheieri.

Prin decizia civila nr. 8 din 18

februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 860/2005, înregistrat în temeiul încheierii

de declinare a competenței din 30 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1538/2004

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerarea dispozițiilor art. II alin.

(3), teza a II-a din Legea nr. 195/2004, Curtea de Apel Iași a admis recursul

aceleiași societăți, a casat decizia nr. 1636/2003, reținând că apelanta a fost

împiedicată să ia cunoștință de cerințele instanței privind obligativitatea

achitării taxelor judiciare de timbru în cuantumul stabilit de tribunal,

întrucât nu a fost legal citata la domiciliul ales indicat in cererea de apel,

astfel încât este operant motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și,

în temeiul art. 312 pct. 5 coroborat cu art. 3 pct. 2 C. proc. civ., a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare în apel Curții de Apel Iași.

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr.

198 din 27 mai 2005, a respins apelul debitoarei apelante ca neîntemeiat, păstrând

încheierea din 22 aprilie 2003, prin care s-a încuviințat executarea silită a

respectivului titlu executoriu.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că judecătorul investit cu soluționarea unei astfel

de cereri este ținut a verifica doar existența titlului executor, prevăzut de art.

372C. proc. civ. și a cererii de executare silită, condiții îndeplinite în

speță, cecul contestat fiind investit cu formula executorie prin încheierea Judecătoriei

Iași din 9 aprilie 2003, devenită irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a

recursului. S-a apreciat că nu pot fi primite criticile apelantei privind

completarea abuziva a cecului și încercarea frauduloasă de încasare a acestuia,

aspecte ce depășesc cadrul procesual fixat de legiuitor pentru soluționarea

cererilor de încuviințare a executării silite, putând fi analizate numai pe

calea contestației la executare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termenul legal, debitoarea SC M.U. SRL Iași, solicitând

modificarea ei în sensul admiterii apelului formulat împotriva încheierii de

ședința prin care s-a încuviințat executarea silită a filei C.E.C. întocmită în

fals, de persoane necunoscute, așa cum a stabilit și Parchetul de pe lângă

Judecătoria Iași în soluționarea plângerii penale formulată împotriva

creditoarei, aspecte pretins circumscrise în drept prevederilor art. 304 pct. 10

Textul de lege astfel invocat, în

prezent abrogat, viza însă, în redactarea avută până la data abrogării,

situația când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau

asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii, aspecte ce nu au fost indicate de recurentă, susținerile sale vizând

în realitate o pretins greșită aplicare a legii in sensul prevederilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Examinând recursul debitoarei

recurente prin prisma acestui text de lege, Înalta Curte constată că nu este

fondat.

Instanța de apel a reținut în mod

corect că aspectele ce vizează completarea abuziva a cecului si încercarea

frauduloasa de încasare a acestuia pot fi examinate numai in cadrul unei

eventuale contestații la executare, depășind cadrul procesual fixat de

legiuitor pentru soluționarea cererilor având ca obiect încuviințarea

executării silite.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul debitoarei va fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de debitoarea SC M.U. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 198 din 27 mai

2005 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.

Sursă