ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4466/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a

municipiului București prin sentința nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a admis, prin

declinare de competență de la Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 890/ E

din 1 iulie 2002, acțiunea formulată de reclamanta SC C.H. SA, împotriva

pârâtei SC S.E.C.O.L. ROMÂNIA SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantei

suma de 8.178.625.448 lei cu titlu de preț neachitat și la 309.086.254 lei

cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei sentințe arbitrale

a formulat acțiune în anulare SC S.E.C.O.L. ROMÂNIA SRL București.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 1079 din 17 iunie 2003, a anulat ca

insuficient timbrată acțiunea în anulare, acordând cheltuieli de judecată

intimatei, în cuantum de 78.000.000 lei.

În considerentele acestei hotărâri

instanța de judecată a reținut că deși legal citată la mai multe termene cu

mențiunea de a depune taxa de timbru în valoare de 54.940.627 lei petenta nu

s-a conformat obligației de completare a timbrajului legal datorat, astfel

încât s-a făcut aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997, modificată.

În temeiul prevederilor art. 274 C.

proc. civ., instanța de judecată a obligat petenta la plata cheltuielilor de

judecată.

Cu petiția înregistrată la data de

23 iulie 2003, SC S.R. SRL a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel București, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și

art. 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Critica hotărârii atacate privește

greșita acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 78 milioane lei, în

raport de împrejurarea că acțiunea în anulare a fost soluționată pe excepție și

nu pe fondul cauzei. În acest context s-a susținut că apărătorul intimatei nu a

formulat și susținut apărări astfel că potrivit prevederilor art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile

avocaților, funcție de valoarea pricinii sau munca depusă de avocați.

Prin urmare, recurenta, apreciind că

prin hotărârea atacată s-au acordat cheltuieli de judecată disproporționat de

mari, față de prestația apărătorului intimatei, hotărârea s-a dat cu aplicarea

greșită a legii motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei în sensul reducerii sumei acordate cu titlu de onorariu avocațial.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată.

În speță, prin hotărârea atacată a

fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea în anulare, astfel că partea care

a căzut în pretenții a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.

Cuantumul acestora a fost apreciat

corect de instanța de judecată, în raport de actele și apărările formulate de

intimată prin apărător și justificate cu chitanțele depuse la dosar.

De altfel susținerea recurentei, în

sensul că acțiunea în anulare fiind soluționată pe excepție, fără a se intra în

dezbaterea fondului, ar presupune un onorariu nejustificat de mare, nu poate fi

reținută și pe considerentul că alin. (3) al art. 274 C. proc. civ., invocat de

recurentă, face trimitere la valoarea obiectului pricinii sau munca îndeplinită

de avocat. Ori, în cauză, valoarea litigiului dedus judecății este de

8.178.625.448 lei, iar prin apărările formulate și susținute la termenele de

judecată, ale apărătorului ales, bine a apreciat instanța cuantumul onorariului

avocațial.

Prin urmare, Curtea, în raport de

considerentele de mai sus în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de SC S.E.C.O.L. ROMÂNIA SRL București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

S.E.C.O.L. ROMÂNIA SRL București împotriva deciziei nr. 1079 din 17 iunie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.