ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3625/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată, în Camera de Consiliu, de Judecătoria Iași, la data de 30 septembrie 2003, în dosarul nr. 2247/E/2003, s-a admis cererea de încuviințare executare silită a sentinței civile nr. 792/E/2003 a Tribunalului Iași, învestită cu formulă executorie la cererea creditoarei, D.I.R. Iași, contra debitoarei SC E.L.E. SRL Iași, constatându-se îndeplinite dispozițiile art. 372 și 373 1 C. proc. civ. Debitoarea a declarat apel împotriva încheierii, susținând că hotărârea ce se execută nu constituie titlu executor, în sensul art. 372 1 C. proc. civ. și art. 720 9 C. proc. civ., fiind atacată cu recurs, deoarece debitul nu este datorat.

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 213 din 27 februarie 2004, a respins apelul, ca nefondat, reținând că sentința civilă nr. 792/2003 prezintă atât mențiunea că este definitivă, cât și formula executorie, potrivit art. 269 alin. (1) C. proc. civ., încheiere care nu a fost atacată de către debitoare. De asemenea, hotărârea este executorie de drept, în temeiul art. 720 8 C. proc. civ., incident în cauză și nu art. 720 9 C. proc. civ., invocat de debitoare, iar sentința pronunțată în contestația la executare nu are importanță în cauză. Debitoarea a formulat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, așa cum a susținut, hotărârea, pentru care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, se află în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, formând obiectul dosarului nr. 2912/2003, cauză în care s-a solicitat și suspendarea executării acesteia. În afară de aceasta, prin sentința nr. 157 E din 6 februarie 2004, Tribunalul Iași a admis contestația la executare și a anulat executarea silită a titlului executor, or, prin anularea executării silite, s-a anulat implicit și încheierea de încuviințare a executării silite și încuviințarea executării silite, conform art. 372, 373 1 C. proc. civ. face parte din procedura de executare silită. Hotărârea este nelegală și datorită faptului că instanța de apel a reținut că, în cauză, sunt aplicabile numai dispozițiile art. 720 8 C. proc.

civ. și nu și ale art. 720 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească dată în materie comercială, care se aduce la îndeplinire prin executare silită, trebuie să poarte mențiunea că este irevocabilă pentru a constitui titlu executor, fără efectuarea altei formalități. Aceste dispoziții derogă de la dreptul comun, reglementat de art. 374 și 376 C. proc. civ. Totodată, decizia recurată este criticabilă, pentru că s-a reținut că sentința civilă nr. 157/2004 a Tribunalului Iași nu are putere de lucru judecat, de vreme ce anulează în întregime executarea silită, iar debitul a fost creat de o altă societate comercială. A invocat și încălcarea normelor de procedură, nefiind citată legal la judecata cererii de încuviințare a executării silite, motiv care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, se găsește nefondat. Critica privind nelegalitatea hotărârii, motivat de faptul că sentința civilă nr. 792/E/2003, pronunțată de Tribunalul Iași, nu constituie titlu executor, fiind atacată cu recurs, nu poate fi primită. În principiu, pentru a putea constitui titlu executoriu, hotărârea trebuie să fi rămas definitivă sau să fi devenit irevocabilă. Această cerință a caracterului definitiv sau irevocabil rezultă din coroborarea art. 372, art. 374 alin. (1), art. 376 alin. (1) și art. 379 C. proc. civ., care dispune că numai hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile pot fi învestite cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc.

civ. Art. 377 C. proc. civ. definește hotărârile definitive și pe cele irevocabile, arătând, la pct. 1, că sunt hotărâri definitive - „hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel”, iar art. 720 8 C. proc. civ., stipulează că „hotărârile date în primă instanță, în materie comercială, sunt executorii”, încât instanța de apel corect a reținut că sentința a întrunit condițiile legale pentru învestire. Pe de altă parte, atacarea cu recurs a hotărârii nu are relevanță juridică sub aspectul caracterului său executoriu atât timp, cât nu s-a dovedit că s-a obținut suspendarea executării, potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. civ., recursul nefiind suspensiv de executare de drept decât în situațiile expres prevăzute de text, care nu se regăsesc în cauză.

Cât privește sentința civilă nr. 157/E din 6 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, prin care s-a admis contestația la executare, aceasta nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs, care este în curs de soluționare, încât nu poate fi invocată de către recurentă în favoarea sa, sub aspectul desființării executării. Nu are, deci, putere de lucru judecat. În privința incidenței în speță a dispozițiilor speciale din art. 720 9 C. proc. civ., rezultă deja din cele arătate că executarea s-a pornit legal, pe baza unei hotărâri definitive și care, potrivit art. 720 8 C. proc. civ., este executorie de drept și poate fi învestită cu formulă executorie, potrivit acestui text de lege. Printr-un ultim motiv de recurs s-a criticat în această fază procesuală și necitarea la judecata cererii de încuviințare a executării silite, dar, potrivit art. 373 1 alin. (2) C. proc.

civ., instanța încuviințează, printr-o procedură necontencioasă, executarea silită prin încheiere dată în Camera de Consiliu, fără citarea părților încât legea nu a fost încălcată, nici sub acest aspect. Față de cele arătate, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de debitoarea, SC E.L.E. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 213 din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Iași ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2004.