ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2592/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 aprilie 2004 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosar nr. 957/Ex/2004, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. 13541 din 11 octombrie 2000 a Judecătoriei Iași privind pe creditorul P.G. și pe debitorul P.M. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 19 din 29 octombrie 2004 a admis apelul declarat de debitorul P.M. împotriva încheierii din 1 aprilie 2004 dată de Judecătoria Iași, încheiere pe care a schimbat-o în tot, a admis excepția prescripției executării silite invocată de debitor și a respins cererea de încuviințare executare silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 13541 din 11 octombrie 2000 a Judecătoriei Iași.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditorul P.G., solicitând repunerea în drepturi legitime, arătând că întârzierea pentru punerea în executare a hotărârii Judecătoriei Iași se datorează și debitorului, care prin promisiuni a amânat achitarea sumei datorate. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Sentința civilă nr. 13541 din 11 octombrie 2000 a Judecătoriei Iași, a cărei punere în executare s-a solicitat de către creditorul P.G. la data de 24 martie 2004 a fost comunicată acestuia la 27 octombrie 2000. Această hotărâre a devenit definitivă și irevocabilă prin neapelare potrivit dispozițiilor art. 377 C. proc. civ. Conform art. 405 C. proc.

civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, termenul de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Or, în speță, de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 13541 din 11 octombrie 2000 a Judecătoriei Iași a început să curgă termenul de 3 ani prevăzut de lege, acesta fiind împlinit în mod evident la data de 24 martie 2004. Se reține totodată că prescripția dreptului de a cere executarea silită, prin împlinirea termenului de prescripție, stinge forța obligatorie a titlului executoriu, iar în cauză, creditorul nu a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 405 1 și art. 405 2 referitoare la întreruperea sau suspendarea cursului prescripției.

Nici prin cererea de recurs, creditorul nu a invocat vreun motiv temeinic, de natură a dovedi că a fost împiedicat să ceară executarea. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul P.G. împotriva deciziei civile nr. 19 din 29 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 aprilie 2005.