ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

11 februarie 20004 SC N. SA a solicitat încuviințarea executării silite a

debitorului SC A.T. SA, în vederea recuperării debitului reținut prin titlu

executoriu, hotărârea arbitrală din 27 iunie 1997 pentru sumele de 43.755 dolari

S.U.A. și 26.062.100 lei, cu mențiunea că debitorul a achitat de bună voie, o

parte din debit.

Prin încheierea din 19 februarie

2004 Judecătoria Tulcea a admis cererea formulată de creditoare încuviințând

executarea silită a titlului executoriu, reținând în esență că, aceasta este

certă, lichidă și exigibilă fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru

încuviințarea executării silite.

Împotriva acestei încheieri a

promovat apel debitoarea SC A.T. SA criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie susținând că SC N. SA se află sub incidența Legii nr. 64/1995,

aspect neadus la cunoștința executorului judecătoresc, aceasta fiind lipsită de

calitate procesuală activă încă din data de 3 decembrie 2003 când prin sentința

nr. 1923 s-a numit administrator judiciar SC R.C. SRL.

S-a mai susținut că SC A.T. SA este

creditorul SC N. SA, astfel cum rezultă din hotărârea arbitrală din 28

februarie 2001, creanță cu care s-a înscris în tabelul creditorilor.

S-a mai ridicat și excepția prescripției

dreptului la acțiunea prin care se solicita executarea silită.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, prin decizia nr. 177 din 14 mai 2004 a respins excepțiile ca

nefondate și ca nefondat apelul formulat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că așa cum rezultă chiar din petitul

apelului SC A.T. SA prescripția dreptului la acțiune prin care se solicita

executarea silită a titlului executor se împlinea la 30 ianuarie 2004, în

respectarea dispozițiilor art. 18 din decretul nr. 167/1958, din probele

administrate rezultând că cererea de încuviințare executare a fost expediată

executorului judecătoresc la data de 30 ianuarie 2004, ora 14,00, expedierea

rezultând din documentul de transport.

Cu privire la excepția lipsei calității

procesuale active a intimatei-reclamante SC N. SA, instanța de apel a reținut

că prin sentința nr. 1923 din 30 decembrie 2003 s-a dispus deschiderea

procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva acestei

societăți, numindu-se administrator judiciar, însă judecătorul sindic nu a

dispus ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, astfel că în

conformitate cu dispozițiile art. 40

1

alin. (3) cu referire la art. 40

3

alin. (1) din Legea nr. 64/1995 cu modificările ulterioare, debitoarea și-a

păstrat dreptul de administrare fapt confirmat și de administratorul judiciar.

Pe fondul apelului, instanța a

reținut că în speță au fost întrunite dispozițiile art. 373

1

C.

proc. civ., iar aspectele referitoare la cuantumul debitului precum și cele

referitoare la compensația legală pot fi examinate în cadrul contestației la

executare.

Cu petiția înregistrată la data de

28 iunie 2004 SC A.T. SA a declarat recurs, în termen și legal timbrat,

împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate

și netemeinicie fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 10 C. proc. civ.

Se susține că în momentul

comunicării încheierii și a deciziei s-a constatat lipsa tuturor semnăturilor

completului de judecată, fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ.

De asemenea recurenta consideră că

au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 64/1995, când s-a pronunțat pe

excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-creditoare.

S-au ignorat probele dosarului, din

care rezultă că, corespondența a fost înaintată de executorul judecătoresc la

data de 9 februarie 2004, deci după termenul de 30 ianuarie 2004, dată de la

care opera prescripția dreptului la executare.

Se mai critică încălcarea

dispozițiilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 40 alin. (5)

din Legea nr. 64/1995 referitoare la compensația legală, și modul în care au

fost consemnate în încheierile de ședință prezența reprezentanților intimatei

și a concluziilor reprezentantului apelantei privind cererea de suspendare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate.

În aceste condiții, norma de

procedură fiind de aplicare imediată, se vor examina numai criticile care

vizează aspectele de nelegalitate, celelalte critici privind modul de

interpretare a probatoriilor administrate, a consemnărilor privind mersul

dezbaterilor în încheierile de ședință scapă controlului de legalitate putând

face subiectul unei cereri de îndreptare eroare materială.

Nu se pot reține criticile privind

încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., hotărârile pronunțate

cuprinzând toate elementele prevăzute imperativ, iar comunicarea s-a făcut în

copie potrivit aceluiași text de lege.

În ce privește modul de soluționare

a excepției lipsei calității procesuale active, criticile formulate nu pot fi

primite întrucât judecătorul sindic, așa cum rezultă din conținutul sentinței

civile nr. 1923 din 3 decembrie 2003, nu a dispus ridicarea dreptului de

administrare al debitoarei.

În această situație, așa cum a

precizat chiar administratorul judiciar (dosar apel) debitoarea și-a păstrat

dreptul de administrare, conform art. 40 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 și

putea îndeplini orice acte și operațiuni inclusiv reprezentarea în instanță.

De altfel administratorul judiciar

prin aceeași adresă ratifică toate actele și operațiunile întreprinse de acesta

în dosar.

Faptul că la rândul său recurenta

este creditorul intimatei, nu are relevanță față de textul de lege precizat și

poziția administratorului judiciar.

Cu privire la excepția prescripției

dreptului material la acțiune, se reține că instanța de apel a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 104 C. proc. civ.

Dovezile administrate în cauză

probează faptul că cererea de încuviințare executare a fost expediată

executorului judecătoresc la data de 30 ianuarie 2004, ora 14,00, expedierea

rezultând din documentul de transport.

Cu privire la interpretarea

dispozițiilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 40

5

din Legea nr. 64/1995 referitor la compensația legală criticile făcute urmează

a fi înlăturate.

Este adevărat că potrivit acestei

prevederi „Se vor putea cere, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice

alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe. De asemenea se va

putea solicita compensația legală”, numai că în speță se soluționează calea de

atac împotriva încheierii prin care s-a dispus asupra încuviințării executării

silite a unui titlu executoriu și nu asupra unui litigiu privind o creanță.

Argumentele expuse determină ca

toate criticile formulate să fie înlăturate ca neîntemeiate astfel că văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitoarea SC A.T. SA Tulcea, împotriva deciziei nr. 177/ COM din 14 mai 2004 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 16 martie 2006.