ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1797/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea din 14 august 2001, SC

B.R. SA a formulat opoziție la executarea somației nr. E 196 din 2 august 2001,

solicitând ca, în contradictoriu cu B.I.R., sucursala Timișoara, SC G. SRL și SC

M.F. SRL, să constate prescripția executării silite a biletului la ordin emis

la data de 7 octombrie 1999, și nulitatea absolută a avalizării făcută de

contestatoare.

În motivarea cererii, s-a susținut

că, prin încheierea nr. 15.211 din 15 noiembrie 1999, Judecătoria Timișoara a

dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de SC M.F.

SRL, la 7 octombrie 1999, dar executarea este prescrisă, întrucât nu a fost

efectuată în termen de 1 an.

Cât privește avalizarea biletului la

ordin, s-a susținut că este lovit de nulitate absolută, deoarece au fost încălcate

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 58/1998.

Prin sentința civilă nr. 15.718 din 24

septembrie 2001, Judecătoria Timișoara a admis în parte contestația la

executare, a constatat prescrisă executarea biletului la ordin și a respins, ca

neîntemeiate, celelalte cereri.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că executarea biletului la ordin contra girantului sau a

altor debitori de regres se poate face, conform art. 320 lit. f) din Normele B.N.R.

nr. 6/1994, în termen de 1 an de la data scadenței, or, de la 7 noiembrie 1999

data scadenței, până la 2 august 2001, data începerii executării, a trecut mai

mult de 1 an.

Recursul declarat de B.I.R., sucursala

Timișoara, prin lichidator SC R.V.A. SA București a fost anulat, ca netimbrat,

prin decizia civilă nr. 259/R din 18 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul

Timiș, secția comercială.

Împotriva acestor hotărâri a declarat

recurs în anulare procurorul general, considerând că au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii.

Astfel, s-a susținut că, potrivit art.

106 din Legea nr. 58/1934, dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile

și biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura

acestui titlu.

Cum, în speță, SC B.R. SA are

calitatea de avalist, fiind un delegat direct, conform art. 35 din Legea nr. 58/1934,

avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, ceea ce-i conferă

aceiași poziție cu avalistul, cu toate drepturile și obligațiile acestuia.

Prin urmare, termenul de prescripție

a executării silite a biletului la ordin împotriva emitentului și avalistului său,

este de trei ani și curge de la scadență.

O altă critică se referă la

încălcarea dispozițiilor art. 20

1

alin. (3) din Legea nr. 83/1998,

privind procedura falimentului băncilor, potrivit cu care, cererile introduse

la lichidator sunt scutite la taxe de timbru.

Recursul în anulare este fondat.

Astfel, tribunalul dispunând

anularea recursului declarat de B.I.R., sucursala Timișoara, prin lichidator SC

R.V.A. SA, a încălcat dispozițiile art. 20

1

alin. (3) din Legea nr. 83/1998,

privind procedura falimentului băncilor, conform cărora cererile introduse de

lichidator sunt scutite de taxă de timbru.

Prin urmare și căile de atac, ce se

exercită în astfel de cauze, sunt scutite de plata taxelor de timbru.

Rezultă astfel că măsura anulării

recursului, ca netimbrat, este nelegală, ceea ce atrage admiterea recursului și

casarea deciziei cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru a se pronunța pe

fond asupra recursului cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 259 R din 14 decembrie 2001

a Tribunalului Timiș, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza,

spre rejudecare, aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 martie 2003.