ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea din 14 august 2001, SC B.R.

SA a formulat opoziție la executarea somației nr. E 202 din 2 august 2001,

solicitând ca, în contradictoriu cu SC B.I.R. SA, sucursala Timișoara, SC G.E.N.

SRL și SC M.Ș.F. SRL, să constate prescripția executării silite a biletului la

ordin, emis la data de 22 septembrie 1999, și nulitatea absolută a avalizării

făcută de contestatoare.

În motivarea cererii, s-a susținut

că, prin încheierea nr. 14.999 din 11 noiembrie 1999, Judecătoria Timișoara a

dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de SC M.Ș.F.

SRL la 22 septembrie 1999, dar executarea este prescrisă, întrucât nu a fost

efectuată în termen de 1 an.

Cât privește avalizarea biletului la

ordin, s-a susținut că este lovit de nulitate absolută, deoarece au fost încălcate

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 58/1998.

Prin sentința civilă nr. 15.712 din 24

septembrie 2001, Judecătoria Timișoara a admis în parte contestația la

executare, a constatat prescrisă executarea biletului la ordin și a respins, ca

neîntemeiate, celelalte cereri.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că executarea biletului la ordin contra girantului sau a

altor debitori de regres se poate face, conform art. 320 lit. f) din Normele B.N.R.

nr. 6/1994, în termen de 1 an de la data scadenței, or, de la 25 octombrie 1999,

data scadenței, până la 2 august 2001, data începerii executării, a trecut mai

mult de 1 an.

Recursul declarat de SC B.I.R. SA, sucursala

Timișoara, prin lichidator SC R.V.A. SA București, a fost anulat, ca netimbrat,

prin decizia civilă nr. 256/R din 18 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul

Timiș, secția comercială.

Împotriva acestor hotărâri a declarat

recurs în anulare procurorul general, considerând că au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii.

Astfel, s-a susținut că, potrivit art.

106 din Legea nr. 58/1934, dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile

și biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura

acestui titlu.

Cum în speță SC B.R. SA are

calitatea de avalist, fiind un delegat direct, conform art. 35 din Legea nr. 58/1934,

avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, ceea ce-i conferă

aceeași poziție cu avalistul, cu toate drepturile și obligațiile acestuia.

Prin urmare, termenul de prescripție

a executării silite a biletului la ordin împotriva emitentului și avalistului său,

este de trei ani și curge de la scadență.

O altă critică se referă la

încălcarea dispozițiilor art. 20

1

alin. (3) din Legea nr. 83/1998,

privind procedura falimentului băncilor, potrivit cărora cererile introduse de lichidator

sunt scutite la taxe de timbru.

Recursul în anulare este fondat.

Astfel, tribunalul, dispunând

anularea recursului declarat de SC B.I.R. SA, sucursala Timișoara, prin

lichidator SC R.V.A. SA, a încălcat dispozițiile art. 20

1

alin. (3)

din Legea nr. 83/1998, privind procedura falimentului băncilor, conform cărora cererile

introduse de lichidator sunt scutite de taxă de timbru.

Prin urmare, și căile de atac, ce se

exercită în astfel de cauze, sunt scutite de plata taxelor de timbru.

Rezultă, astfel, că măsura anulării

recursului, ca netimbrat, este nelegală, ceea ce atrage admiterea recursului și

casarea deciziei, cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal, pentru a se pronunța

pe fond asupra recursului cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 256/R din 14 decembrie 2001 a

Tribunalului Timiș, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza, spre

rejudecare, aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 martie 2003.