ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1802/2003

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea din 14 august 2001, SC B.R. SA a

formulat opoziție la executarea somației nr. E 199 din 2 august 2001,

solicitând ca, în contradictoriu cu B.I.R., sucursala Timișoara, SC G. SRL și

SC M.F. SRL, să constate prescripția executării silite a biletului la ordin emis

la data de 27 septembrie 1999 și nulitatea absolută a avalizării făcută de

contestatoare.

În motivarea cererii, s-a susținut că, prin

încheierea nr. 17119 din 9 decembrie 1999, Judecătoria Timișoara a dispus

învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, emis de SC M.F. SRL la

27 septembrie 1999, dar, executarea este prescrisă, întrucât nu a fost

efectuată în termen de 1 an.

Cât privește avalizarea biletului la ordin, s-a

susținut că este lovit de nulitate absolută, deoarece au fost încălcate dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 58/1998.

Prin sentința civilă nr. 15714 din 24 septembrie

2001, Judecătoria Timișoara a admis, în parte, contestația la executare, a

constatat prescrisă executarea biletului la ordin și a respins, ca

neîntemeiate, celelalte cereri.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

reținut că executarea biletului la ordin contra girantului sau a altor debitor

de regres se poate face, conform art. 320 lit. f) din Normele B.N.R. cu nr.

6/1994, în termen de 1 an de la data scadenței. Or, de la 21 octombrie 1999,

data scadenței, până la 2 august 2001, data începerii executării, a trecut mai

mult de 1 an.

Recursul declarat de B.I.R., sucursala Timișoara,

prin lichidator SC R.V.A. SA, a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia civilă

nr. 272/ R din 18 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

comercială.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în

anulare Procurorul General, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii.

Astfel, s-a susținut că, potrivit art. 106 din Legea

nr. 58/1934, dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile și biletului la

ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.

Cum, în speță, B.R. SA are calitatea de avalist,

fiind un delegat direct, conform art. 35 din Legea nr. 58/1934, avalistul este

ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, ceea ce-i conferă aceeași

poziție cu avalistul, cu toate drepturile și obligațiile acestuia.

Prin urmare, termenul de prescripție a executării

silite a biletului la ordin împotriva emitentului și avalistului său, este de

trei ani și curge de la scadență.

O altă critică se referă la încălcarea dispozițiilor

art. 20

1

alin. (3) din Legea nr. 83/1998, privind procedura

falimentului băncilor, potrivit cu care, cererile introduse de lichidator sunt

scutite de taxa de timbru.

Recursul în anulare este fondat.

Astfel, tribunalul, dispunând anularea recursului

declarat de B.I.R., sucursala Timișoara, prin lichidator SC R.V.A. SA a

încălcat dispozițiile art. 20

1

alin. (3) din Legea nr. 83/1998,

privind procedura falimentului băncilor, conform cărora cererile introduse de

lichidator sunt scutite de taxă de timbru.

Rezultă, astfel, că măsura anulării recursului, ca

netimbrat, este nelegală, ceea ce atrage admiterea recursului și casarea

deciziei cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru a se pronunța pe fond

asupra recursului cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 272/

R din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Timiș, secția comercială, pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003

.