ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1211/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu de la 10 decembrie 2003, Judecătoria sector 3 București a admis în parte cererea adresată de B.E.J. S.N., a încuviințat executarea silită a debitoarei SC C. SA București la cererea creditoarei SC D. SRL Bacău pentru suma de 25.600.299 lei actualizată (în baza sentinței nr. 323/1998 a Tribunalului Bacău) și 5.000.000 lei actualizată (în baza deciziei civile nr. 1349/2000 a Curții Supreme de Justiție), poprire terț poprit SC B.P. SA. În temeiul dispozițiilor art. 371 1 alin. (3) C. proc. civ. executarea silită include și recuperarea cheltuielilor de executare. Prin aceeași încheiere s-a respins cererea formulată în baza deciziei nr. 176 din 18 mai 1999 a Curții de Apel Brașov, ca neîntemeiată.

Apelul declarat de creditoarea SC D. SRL împotriva încheierii anterior menționată, a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 521 pronunțată la 1 iunie 2005. Cu petiția înregistrată la data de 28 iulie 2005, creditoarea SC D. SRL Bacău a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs invocate, recurenta arată că la data judecării apelului (1 iunie 2005) instanța a reținut că procedura a fost legal îndeplinită, cu toate că din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu apelanta rezultă că procedura a fost viciată cu aceasta, procesul verbal nu cuprinde semnătura de primire și ștampila societății.

Recurenta arată că neavând cunoștință de termenul fixat pentru judecarea apelului nu a putut dovedi plata taxei judiciare de timbru și nu a putut susține pe fond motivele de apel formulate. Printr-un alt motiv de recurs se arată că în mod greșit s-a respins cererea de încuviințare a executării silite având în vedere că prin încheierea din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov pronunțată în dosarul nr. 466/1999, cererea de îndreptare a erorii materiale privind denumirea corectă a societății debitoare a fost admisă, instanța dispunând îndreptarea erorii materiale, constatând că denumirea corectă a pârâtei este SC C. SA București. Pentru motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, conform art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. Recursul declarat de creditoare este fondat. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte apreciază că hotărârea nu este legală. Din analiza actelor dosarului și anume a citației aflată la dosar apel rezultă că în mod greșit instanța de apel a soluționat pricina cu încălcarea dispozițiilor art. 92 1 C. proc. civ., procedura de citare cu apelanta creditoare s-a realizat prin afișare, deci procedura nu a fost legal îndeplinită, apelanta neavând cunoștință de termen. În consecință, având în vedere că SC D. SRL Bacău nu a fost legal citată pentru termenul din 1 iunie 2005, data soluționării apelului, în mod greșit instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul creditoarei.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul declarat de creditoare, va casa decizia și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de creditoarea SC D. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 521 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.