ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2072/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2072/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 3569 din 24
septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul P.G., reținând că acesta nu
a făcut dovada că drepturile solicitate, respectiv suplimentul postului și
suplimentul treptei de salarizare, constituie o creanță certă, lichidă și
exigibilă împotriva pârâtei. Așa fiind, reține instanța, suplimentul de post și
suplimentul de treaptă de salarizare nefiind stabilite de ordonatorul de
credite printr-un act administrativ, instanța nu poate obliga angajatorul la
plata acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat
cerere de revizuire reclamantul P.G., reținând, în esență, că decizia a cărei
revizuire a solicitat-o, prin care s-a menținut soluția instanței de fond de
respingere a cererii de chemare în judecată, având ca obiect acordarea
suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare,
este în contradicție cu decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009 pronunțate în dosarul
nr. 1375/101/2009 prin care aceleași drepturi de natură salarială au fost
acordate altor funcționari publici.
La termenul de judecată din 23
noiembrie 2009, analizând excepția necompetenței materiale a instanței,
invocată din oficiu și găsind-o întemeiată s-a dispus declinarea competenței de
soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțând o astfel de soluție,
Curtea de apel a reținut că întrucât prin cererea de revizuire s-a invocat
contrarietatea a două hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Craiova, competentă
să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 332 alin. (1)
și pct. 7 C. proc. civ., este Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța mai
mare în grad față de instanța care a pronunțat hotărârile potrivnice.
Analizând cererea de revizuire,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi
expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.
civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă
fondul se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de
instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,
între aceleași părți, având aceeași calitate.
Prin decizia nr. 3569 din data de 24
septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul P.G. menținând soluția
Tribunalului Mehedinți, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant,
pe considerentul că cele două sporuri, nefiind stabilite în legea specială de
salarizare, instanța nu poate obliga angajatorul la plata lor.
Referitor la cea de a doua decizie,
respectiv decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009 care se susține că ar fi contrară
deciziei nr. 3569 din 23 septembrie 2009, urmează să se constate că aceasta nu
a fost pronunțată în una și aceeași cauză, ci în dosarul nr. 1375/101/2009 care
privește aceleași drepturi de natură salarială acordate însă altor funcționari
publici.
Pentru a se constata îndeplinite
criteriile impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este
obligatoriu ca procesele să se poarte între aceleași părți și să fie vorba de
aceeași cauză.
Criteriile prevăzute de art. 322 pct.
7 C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât neîndeplinirea
uneia dintre acestea conduce la respingerea cererii de revizuire pe acest
motiv.
Fiind vorba de procese diferite, cum
însuși recurentul precizează („drepturile acordate altor funcționari publici),
se constată că în calitate de reclamanți nu au figurat aceleași persoane.
Prin urmare, nu are nicio relevanță
împrejurarea că în spețe similare s-au pronunțat hotărâri contradictorii și cu
atât mai mult, calea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C.
proc. civ., nu poate fi folosită, astfel că în temeiul art. 326 și următoarele C.
proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de P.G. împotriva deciziei nr. 4910 din 23 noiembrie 2009 a Curții de
Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 aprilie 2010.