ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1998/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

rezultă următoarele:

Prin sentința nr. 1677 din 23 aprilie

2009, Tribunalul Mehedinți a admis acțiunea formulată de reclamantul O.G. , în

contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Orșova și Primăria municipiului

Orșova, și a obligat pârâții să plătească reclamantului suplimentul postului și

suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de la 01 mai 2007 până la 30

noiembrie 2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății

efective.

În considerentele sentinței s-a reținut,

în esență, faptul că potrivit art. 29 din Legea nr. 188/1999, devenit ulterior

art. 31, astfel cum a fost acesta completat și modificat, pentru activitatea

desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul

de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul

gradului; că aplicarea acestor prevederi normative exprese a fost suspendată

succesiv, prin acte normative ulterioare, această suspendare fiind însă,

contrară dispozițiilor art. 18, art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 53/2003 și art. 41 și art. 53 din Constituție.

Împotriva acestei sentințe, pârâții au

declarat recurs, ce a fost admis de către Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3756 din 1 octombrie 2009.

Curtea de apel a reținut, în esență,

faptul că prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999, stabilesc cadrul general

al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a

drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.

Față de această situație, curtea de apel

a apreciat că reclamantul se află în imposibilitatea de a realiza prin

intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege,

pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației

generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească

de scopul ei final – punerea în executare, și pe de altă parte, o eventuală

cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, ar constitui o

nesocotire a art. 147 alin. (4) din Constituție în sensul nesocotirii efectelor

Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale.

La data de 2 noiembrie 2009,

intimatul-reclamant O.G. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3756

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, invocând ca temei dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea acestei cereri, revizuentul

a arătat că decizia nr. 3756/2009 a Curții de Apel Craiova este în contradicție

cu decizia nr. 3054 din data de 23 iunie 2009 pronunțată de aceeași instanță,

în dosarul nr. 1375/101/2009, prin care aceleași drepturi de natură salarială

au fost acordate altor funcționari publici.

Curtea de Apel Craiova, în considerarea

dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția

de necompetență materială și prin decizia nr. 5130 din 3 decembrie 2009,

admițând excepția, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel investită, Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând cauza din prisma motivelor invocate de revizuent și a

dispozițiilor legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca

nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul existenței a unor decizii

potrivnice, pronunțate în aceeași cauză, între aceleași persoane având aceeași

calitate.

Cele două decizii pronunțate de Curtea de

Apel Craiova, decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009 și decizia nr. 3756 din 1

octombrie 2009 – ultima care formează obiectul cererii de revizuire au fost

pronunțate în cauze diferite și s-au pronunțat soluții contrare, dar care nu

reprezintă soluții potrivnice imposibil de executat prin încălcarea autorității

de lucru judecat.

Aceasta în condițiile în care revizuentul

nu a avut calitatea de parte în ambele dosare, respectiv nu a fost parte în

cauza soluționată prin decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea în dosarul nr. 1375/101/2009.

Decizia a cărei revizuire se solicită,

prin care i-a fost respinsă irevocabil acțiunea recurentului având ca obiect

plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător

treptei de salarizare a fost pronunțată cu respectarea Deciziei Înaltei Curți

de Casație și Justiție, Secțiile Unite, nr. XX din 21 septembrie 2009

pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru

instanțe conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ.

Față de cele expuse mai sus Curtea în

baza art. 326 C. proc. civ. va respinge ca nefondată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de O.G. împotriva deciziei nr. 3756 din data de 1 octombrie 2009, a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

aprilie 2010.