ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2010

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 3756 din 1 octombrie 2009, a admis recursul

declarat de Primarul Municipiului Orșova și Primăria

Municipiului Orșova împotriva sentinței civile nr. 1677 din 23

aprilie 2009 a Tribunalului Mehedinți și a modificat sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul O.G.,

având ca obiect obligarea pârâților Primarul Municipiului Orșova

și Primăria Municipiului Orșova la plata suplimentului postului,

în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător

treptei de salarizare în procent, de asemenea, de 25% din salariul de bază,

retroactiv, de la data de 30 noiembrie 2008, sume actualizate cu indicele de

inflație la data efectuării plății.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamantul are calitatea de

funcționar public, fiind salarizat în raport de dispozițiile Legii nr.

188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, O.U.G. nr. 92/2004,

O.G. nr. 2/2006 și O.G. nr. 6/2007, modificată prin O.G. nr. 9/2008.

S-a mai reținut că

dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 stabilesc în mod

generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul

public, arătând că acesta cuprinde salariul de bază, sporul de

vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul

corespunzător de salarizare, iar prin O.U.G. nr. 92/2004 și O.G. nr. 2/2006,

s-a dispus suspendarea succesivă a ultimelor două componente,

suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 6/2007, act normativ

care nu a mai preluat dispozițiile referitoare la aceste drepturi.

În raport de aceste prevederi

legale, instanța de recurs a apreciat că, având în vedere și

dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora

salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu legea

privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare, în concret, modalitatea

de stabilire a salariului se realizează prin lege organică, în raport

de cadrul general stabilit de Statut, iar în condițiile în care Statutul nu

prevede în prezent criterii concrete de determinare a drepturilor bănești

solicitate, procentul de 25% indicat de reclamanți este arbitrar și

fără susținere legală.

S-a reținut că, în acest

sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia

nr. 820 din 3 iulie 2008, precum și practica constantă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, apreciindu-se totodată

că cererea reclamantului nu poate beneficia de protecția art. 1 din

protocolul nr. 1 la C.E.D.O., atâta vreme cât creanța invocată de

acesta nu este constatată printr-o hotărâre irevocabilă.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire recurentul O.G.

Prin cererea de revizuire s-a

solicitat anularea în totalitate a deciziei nr. 3756 din 1 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, invocându-se contrarietatea

acestei hotărâri cu decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009

pronunțată de aceeași instanță de judecată în

dosarul nr. 1375/101/2009, prin care aceleași drepturi de natură

salarială au fost acordate altor funcționari publici.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 5035 din 30 noiembrie 2009, a declinat competența de soluționare

a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în raport de prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reținând

că fiind vorba de contrarietate dintre două hotărâri

pronunțate de această curte de apel, soluționarea revizuirii

revine instanței supreme.

Cauza a fost înregistrată la

Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 ianuarie 2010

sub nr. 2840/54/2009.

Asupra cererii de revizuire a

deciziei civile nr. 3756 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătorești în

următoarele condiții:

„Dacă există hotărâri

desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad

sau grade deosebite în una și aceeași pricină între

aceleași persoane având aceeași calitate”.

Având ca reper textul legal precitat

rezultă că, în speță nu este îndeplinită condiția

ca cele două decizii: nr. 3756 din 1 octombrie 2009 și nr. 3054 din

23 iunie 2009, ambele ale Curții de Apel Craiova, să fi fost

pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla

identitate de elemente – părți, obiect și cauză, ci au fost

date în procese diferite față de persoane diferite.

Față de cele ce preced, în

baza art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată

de O.G. împotriva deciziei civile nr. 3756 din 1 octombrie 2009 a Curții

de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de O.G. împotriva deciziei nr. 3756 din 1 octombrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.