ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2943/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3473 din 22 septembrie 2009, a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Orșova și Primăria Municipiului Orșova împotriva

sentinței civile nr. 1558 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Mehedinți și a

modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamantul P.G., având ca obiect obligarea pârâților Primarul Municipiului

Orșova și Primăria Municipiului Orșova la plata suplimentului postului, în

procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de

salarizare în procent, de asemenea, de 25% din salariul de bază, retroactiv, de

la data de 01 ianuarie 2004-30 noiembrie 2008, sume actualizate cu indicele de

inflație la data efectuării plății.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, fiind salarizat în

raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici,

O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006 și O.G. nr. 6/2007, modificată prin O.G.

nr. 9/2008.

S-a mai reținut că dispozițiile art.

31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 stabilesc în mod generic compunerea salariului

la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta cuprinde

salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și

suplimentul corespunzător de salarizare, iar prin O.U.G. nr. 92/2004 și O.G. nr.

2/2006, s-a dispus suspendarea succesivă a ultimelor două componente,

suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 6/2007, act normativ

care nu a mai preluat dispozițiile referitoare la aceste drepturi.

În raport de aceste prevederi

legale, instanța de recurs a apreciat că, având în vedere și dispozițiile art.

31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora salarizarea funcționarilor

publici se face în conformitate cu legea privind stabilitatea sistemului unitar

de salarizare, în concret, modalitatea de stabilire a salariului se realizează

prin lege organică, în raport de cadrul general stabilit de Statut, iar în

condițiile în care Statutul nu prevede în prezent criterii concrete de

determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de

reclamanți este arbitrar și fără susținere legală.

S-a reținut că, în acest sens, s-a

pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 820 din 3 iulie 2008,

precum și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

apreciindu-se totodată că cererea reclamantului nu poate beneficia de protecția

art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO, atâta vreme cât creanța invocată de acesta

nu este constatată printr-o hotărâre irevocabilă.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire P.G.

Prin cererea de revizuire s-a solicitat

anularea în totalitate a deciziei nr. 3473 din 22 septembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, invocându-se contrarietatea acestei hotărâri cu decizia

nr. 3054 din 23 iunie 2009 pronunțată de aceeași instanță de judecată în

dosarul nr. 1375/101/2009, prin care aceleași drepturi de natură salarială au

fost acordate altor funcționari publici.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 183 din 27 ianuarie 2009, a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de prevederile art.

322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reținând că fiind vorba de contrarietate

dintre două hotărâri pronunțate de această curte de apel, soluționarea revizuirii

revine instanței supreme.

Asupra cererii de revizuire a

deciziei civile nr. 3473 din 22 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătorești în următoarele condiții:

„Dacă există hotărâri desăvârșite

potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și

aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate”.

Având ca reper textul legal precizat

rezultă că, în speță nu este îndeplinită condiția ca cele două decizii – nr.

3473 din 22 septembrie 2009 și nr. 3054 din 23 iunie 2009 - ambele ale Curții

de Apel Craiova, să fi fost pronunțate în același litigiu, adică să fi existat

tripla identitate de elemente – părți, obiect și cauză, ci au fost date în

procese diferite față de persoane diferite.

Față de cele ce preced, în baza art.

322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge cererea de revizuire formulată de P.G. împotriva deciziei civile nr.

3473 din 22 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de P.G.

împotriva deciziei nr. 3473 din 22 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.