ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3527 din 27 septembrie 2009, a respins recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva sentinței civile nr. 1582 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 1417/63/2009, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Orșova și Primarul Municipiului Orșova. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public și este salarizat în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006 și O.G.

nr. 6/2007, modificată prin O.G. nr. 9/2008. S-a mai reținut că, prin dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, s-a stabilit, în mod generic, compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătându-se că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar ulterior prin O.U.G. nr. 92/2004 și O.G. nr. 2/2006, s-a dispus suspendarea succesivă a acestor dispoziții legale, până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 6/2007, act normativ care nu le-a mai prevăzut.

Având în vedere dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin care se stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului viitor de salarizare, precum și împrejurarea că Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamanți fiind fără susținere legală, instanța de fond a conchis că Legea nr. 188/1999 stabilește numai cadrul general al salarizării funcționarilor publici, determinarea concretă a acestor drepturi salariale urmând a fi făcută ulterior și, pe cale de consecință, reclamantul este în imposibilitate de a realiza pe calea justiției, o creanță nedeterminată sau nedeterminabilă, o eventuală cuantificare de către instanță, reprezentând o nesocotire a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituția României, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 820 din 3 iulie 2008. Instanța de fond a mai reținut că în acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în condițiile în care creanța invocată de reclamant nu este constatată printr-o hotărâre irevocabilă, acesta nu poate beneficia de protecția art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO.

Împotriva acestei decizii recurentul a formulat cerere de revizuire. Prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea în totalitate a deciziei nr. 3527 din 23 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, invocându-se contrarietatea acestei hotărâri cu decizia nr. 862 din 5 martie 2009 pronunțată de aceeași instanță de judecată în dosarul nr. 1408/101/2009, prin care aceleași drepturi de natură salarială au fost acordate altor funcționari publici. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 5144 din 7 decembrie 2009, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reținând că fiind vorba de contrarietatea dintre două hotărâri pronunțate de această curte de apel, soluționarea revizuirii revine instanței supreme.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 ianuarie 2010 sub nr. 2911/54/2009. Asupra cererii de revizuire a deciziei civile nr. 3527 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătorești în următoarele condiții: „Dacă există hotărâri desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate”. Având ca reper textul legal precitat rezultă că, în speță nu este îndeplinită condiția ca cele două decizii - nr. 3527 din 23 septembrie 2009 și nr. 862 din 5 martie 2009-, ambele ale Curții de Apel Craiova, să fi fost pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, ci au fost date în procese diferite față de persoane diferite.

Față de cele ce preced, în baza art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de C.N. împotriva deciziei civile nr. 3527 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.N. împotriva deciziei nr. 3527 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.