ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5144/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Călărași, anularea hotărârii nr. 2923 din 21 ianuarie 2004 emisă de pârâtă și să se constate că se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. a) - e) din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și persoanelor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat.

Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 205 din 24 ianuarie 2008, a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca fiind tardiv formulată. Prin decizia nr. 3520 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, dispus admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Judecând după casare, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 2027 din 14 mai 2009, a respins excepția tardivității invocată de pârâtă și admițând acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea hotărârii nr. 2923 din 21 ianuarie 2004 emisă de C.J.P.C.

- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/200 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 07 septembrie 1942 - 06 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția tardivității, curtea de apel a constatat că, excepția a fost reiterată de către pârâtă cu ocazia rejudecării cauzei după casarea cu trimitere, astfel încât, această problemă fiind deja dezlegată de către instanța de recurs, în considerarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu mai poate face obiectul unei noi analize.

Asupra fondului cauzei, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada s-a născut la data de 7 septembrie 1942, dată la care părinții săi erau refugiați din motive etnice, din localitatea de domiciliu, și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, pârâta C.P. Călărași a declarat recurs. În motivarea recursului său, recurenta a criticat sentința primei instanțe atât în ceea ce privește soluția respingerii excepției tardivității introducerii acțiunii, cât și în ceea ce privește soluția dată în fond, de admitere a acțiunii reclamantei.

Recursul este nefondat. În ceea ce privește critica recurentei privitoare la greșita respingere a excepției tardivității acțiunii, aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Regula enunțată de textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea administrării unor probe. Precizările pe care la face textul citat sunt imperative, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate. Soluția consacrata de art. 315 alin. (1) C. proc. civ., are o justificare deplina si o legitimare incontestabila ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar dat fiind ca, fără obligativitatea îndrumărilor date de către instanța de control judiciar judecătorilor fondului, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluționării temeinice si legale a cauzelor.

Daca judecătorii de la instanța de fond nu ar fi obligați să se supună îndrumărilor instanței de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluția ce a fost desființată, s-ar ajunge fără îndoială la situația nepermisă de îngrădire a dreptului fundamental al părților la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile art. 6 din C.E., aceasta atât prin periclitarea securității raporturilor juridice, cât și din perspectiva nesoluționării cauzei într-un termen rezonabil.

Astfel fiind, în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că întrucât, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3520 din 16 octombrie 2008, prin care sentința civilă nr. 205 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, s-a reținut că acțiunea în anularea Hotărârii nr. 2923 din 21 ianuarie 2004 a fost înregistrată la instanță cu respectarea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, reiterarea aceleiași probleme de drept în faza procesuală a rejudecării cauzei după casarea cu trimitere, nu mai este posibilă în raport cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. Asupra criticilor referitoare la modul de soluționare a fondului cauzei, Curtea le va respinge, de asemenea, ca nefondate, pentru considerente în continuare arătate: Conform art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței menționate persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [(art. l lit. c)]. Existând aplicarea ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare unui tratat bilateral.

Din interpretarea prevederilor ordonanței menționate, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. În cauză, făcându-se dovada că reclamanta s-a născut la data de 7 septembrie 1942 în localitatea Cerna, județul Tulcea, după strămutarea părinților săi din Bulgaria, rezultă că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale menționate, stabilind reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în raport cu dispozițiile art. l lit. c) din acest act normativ. Cum intimata-reclamantă a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților, nu există nici o justificare pentru ca acesteia să i se refuze acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P. Călărași împotriva sentinței civile nr. 2027 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.