ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5144/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București,

secția a VllI-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Călărași,

anularea hotărârii nr. 2923 din 21 ianuarie 2004 emisă de pârâtă și să se

constate că se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. a) - e) din Legea nr. 189/2000,

privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea

Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6

martie 1945, precum și persoanelor deportate în străinătate ori constituite în

prizonieri, republicat.

Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 205 din 24 ianuarie 2008, a

admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca fiind

tardiv formulată.

Prin decizia nr. 3520 din 16 octombrie 2008,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ, dispus admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a

recursului, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Judecând după casare, Curtea de Apel

București, prin sentința civilă nr. 2027 din 14 mai 2009, a respins excepția

tardivității invocată de pârâtă și admițând acțiunea formulată de reclamantă, a

dispus anularea hotărârii nr. 2923 din 21 ianuarie 2004 emisă de C.J.P.C. -

Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/200 și a obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 07 septembrie 1942 - 06 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie

2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția tardivității,

curtea de apel a constatat că, excepția a fost reiterată de către pârâtă cu

ocazia rejudecării cauzei după casarea cu trimitere, astfel încât, această

problemă fiind deja dezlegată de către instanța de recurs, în considerarea

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu mai poate face obiectul unei

noi analize.

Asupra fondului cauzei, instanța de fond a

reținut că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta

a făcut dovada s-a născut la data de 7 septembrie 1942, dată la care părinții

săi erau refugiați din motive etnice, din localitatea de domiciliu, și a

dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute

de art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de

Apel București, pârâta C.P. Călărași a declarat recurs.

În motivarea recursului său, recurenta a

criticat sentința primei instanțe atât în ceea ce privește soluția respingerii

excepției tardivității introducerii acțiunii, cât și în ceea ce privește

soluția dată în fond, de admitere a acțiunii reclamantei.

Recursul este nefondat.

În ceea ce privește critica recurentei

privitoare la greșita respingere a excepției tardivității acțiunii, aceasta

este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Regula enunțată de textul citat vizează

obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la

problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea

administrării unor probe. Precizările pe care la face textul citat sunt

imperative, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

Soluția consacrata de art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., are o justificare deplina si o legitimare incontestabila ce decurge

din însăși rațiunea controlului judiciar dat fiind ca, fără obligativitatea

îndrumărilor date de către instanța de control judiciar judecătorilor fondului,

nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluționării

temeinice si legale a cauzelor. Daca judecătorii de la instanța de fond nu ar

fi obligați să se supună îndrumărilor instanței de apel sau de recurs, putând

reitera erorile comise prin soluția ce a fost desființată, s-ar ajunge fără

îndoială la situația nepermisă de îngrădire a dreptului fundamental al părților

la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile art. 6 din C.E., aceasta

atât prin periclitarea securității raporturilor juridice, cât și din

perspectiva nesoluționării cauzei într-un termen rezonabil.

Astfel fiind, în mod temeinic și legal

instanța de fond a constatat că întrucât, prin decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 3520 din 16 octombrie 2008, prin care sentința civilă nr. 205

din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, a fost casată iar cauza a fost

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, s-a reținut că acțiunea în anularea

Hotărârii nr. 2923 din 21 ianuarie 2004 a fost înregistrată la instanță cu

respectarea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr.

105/1999, reiterarea aceleiași probleme de drept în faza procesuală a rejudecării

cauzei după casarea cu trimitere, nu mai este posibilă în raport cu

dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra criticilor referitoare la modul de

soluționare a fondului cauzei, Curtea le va respinge, de asemenea, ca

nefondate, pentru considerente în continuare arătate:

Conform art. l din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței menționate persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de

lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [(art.

l lit. c)].

Existând aplicarea ordonanței, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de

domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele

care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare unui tratat

bilateral.

Din interpretarea prevederilor ordonanței

menționate, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut

în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

În cauză, făcându-se dovada că reclamanta s-a

născut la data de 7 septembrie 1942 în localitatea Cerna, județul Tulcea, după

strămutarea părinților săi din Bulgaria, rezultă că instanța de fond a făcut o

justă aplicare a dispozițiilor legale menționate, stabilind reclamantei

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în raport cu dispozițiile art. l

lit. c) din acest act normativ.

Cum intimata-reclamantă a făcut dovada că s-a

născut pe timpul refugiului părinților, nu există nici o justificare pentru ca

acesteia să i se refuze acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Rezultă că soluția pronunțată de instanța de

fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca

nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P. Călărași

împotriva sentinței civile nr. 2027 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București,

secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

noiembrie 2009.