ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3988/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara reclamanta

L.A. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Timiș, contestând răspunsul negativ

la cererea prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 180/2000.

În motivarea contestației, reclamanta a

arătat că refuzul de a i se acorda drepturile prevăzute de lege este

nejustificat, pentru că familia sa a fost strămutată din Bulgaria în România,

în luna septembrie a anului 1940.

Prin sentința civila nr. 133 din 20 mai 2008

â Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă acțiunea formulată ca tardivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că prin Hotărârea nr. 4347 din 16 decembrie 2002 pârâta a respins

cererea reclamantei pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, reclamanta primind Hotărârea la data de 6 ianuarie 2003.

Astfel, în raport cu data introducerii

acțiunii, respectiv 22 aprilie 2008 și cu termenul prevăzut de art. 7 alin. (4)

din Legea nr. 189/2000, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este

tardivă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs

L.A., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie si nelegalitate,

susținând, în esență, că, într-adevăr, prima sa cerere adresată pârâtei a fost

soluționată prin hotărârea ce i-a fost comunicată la data de 6 ianuarie 2003,

dar, cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000

înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 26 martie 2008, a fost formulată

ca urmare a publicării H.G. nr. 287/2008, act normativ prin care, apreciază

recurenta, a fost practic repusă în termen pentru a depune o nouă cerere.

Mai precizează recurenta că această nouă

cerere a fost depusă la data de 26 martie 2008, răspunsul negativ al pârâtei

primindu-l la 10 aprilie 2008, astfel încât, în raport cu data formulării

contestației, respectiv 22 aprilie 2008, termenul prevăzut de art. 7 alin. (4)

din Legea nr. 189/ 2000 a fost respectat.

În atare condiții recurenta a solicitat

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat

pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, împotriva hotărârii de soluționare a cererilor privind

stabilirea drepturilor prevăzute de acest act normativ, persoana interesată

poate formula contestație la Curtea de Apel, în termen de 30 de zile de la data

comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara la data de 22 aprilie 2008, reclamanta L.A. a contestat răspunsul

C.J.P. Timiș înregistrat la această autoritate sub nr. 5718 din 10 aprilie

2008.

Reclamanta a solicitat acordarea drepturilor

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, opinând că se încadrează în ipoteza

prevăzută de art. 1 lit. c) din acest act normativ.

Așadar, obiectul acțiunii introductive nu îl

constituie Hotărârea nr. 4347 din 16 decembrie 2002 emisă de pârâtă, hotărâre

comunicată reclamantei la data de 6 ianuarie 2003.

Înalta Curte apreciază că nu se poate reține

tardivitatea acțiunii formulate în raport cu data comunicării hotărârii emise

de pârâtă, respectiv 6 ianuarie 2003, în condițiile în care reclamanta nu a

înțeles să promoveze calea de atac prevăzută de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

împotriva acestei hotărâri.

Pentru considerentele arătate, se constată că

instanța a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului, astfel

încât, în vederea respectării principiului celor două grade de jurisdicție, în

temeiul art. 312 alin. (2) și (5) C. proc. civ., urmează a se admite recursul

și casa sentința atacată cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de L.A. împotriva sentinței

civile nr. 133 din 20 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

noiembrie 2008.