ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4492/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 24 aprilie 2008, reclamanta

S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș, anularea hotărârii

nr. 10366 din 3 aprilie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, mama sa B.N. născută în localitatea Curt Bunar, județul Durostor –

Bulgaria a fost strămutată în anul 1941, în calitate de etnic român în România,

localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea. Recurenta s-a născut la data

de 23 decembrie 1943, în timpul strămutări mamei sale.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 135 din 20 mai

2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta S.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Timiș. A anulat hotărârea nr. 10.366 din 3 aprilie 2008 emisă de pârâtă, pe

care a obligat-o să elibereze pe seama reclamantei o nouă decizie, prin care

să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

modificată.

În motivarea soluției s-a reținut că,

reclamanta a avut domiciliul imediat după naștere la părinții săi, deci

domiciliul de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, modificată, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile acestui

act normativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen pârâta C.J.P. Timiș, criticând-o în temeiul art. 312 pct. 9 C.

proc. civ., susținând în esență că, reclamanta nu a făcut dovada calității de

persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât s-a

născut la data de 23 decembrie 1943, în localitatea Mihail Kogălniceanu,

județul Tulcea, iar mama reclamantei – B.N. a fost strămutată din localitatea

Curt – Bunar, județul Durostor în luna septembrie 1940.

Examinând sentința atacată, în raport cu critica

formulată în recurs, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că, reclamanta S.A.

fiica N.B., s-a născut la data de 23 decembrie 1943 în localitatea Mihail

Kogălniceanu, județul Tulcea unde mama sa fusese strămutată din luna septembrie

1941 din Bulgaria, Curt Bunar, Durostor (dosar de fond filele 11-12).

Potrivit prevederilor art. l din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana-cetățean român care, în

perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în

una

din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât

obiectul cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite,

persoanelor

persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin

persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit

acele

persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile

respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra

lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada

în care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele

nefavorabile

ce au decurs din această situație.

Or, în cauză

este necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care mama sa

a fost strămutată din localitatea de domiciliu, Curt – Bunar - Durostor -

Bulgaria a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a

suferit familia sa, ca urmare a strămutării.

Că

legiuitorul

a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost

acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care

fiind născut în perioada refugiului / strămutării a suferit în mod direct, toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei

sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prevederile

legale referitoare la stabilirea filiației la care se face referire în

motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente

cauzei. În speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut

în timp ce părinții săi se aflau în refugiu sau erau strămutați, iar nu calitatea

nou născutului de succesor legal al părinților, reglementată de Codul civil,

Cartea

III, art. 650 și urm.

In consecință,

soluția instanței de fond este legală și

temeinică, iar recursul

nefondat, urmează să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Timiș împotriva sentinței civile nr. 135 din 20 mai 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2008.