ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4492/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 24 aprilie 2008, reclamanta S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș, anularea hotărârii nr. 10366 din 3 aprilie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, mama sa B.N. născută în localitatea Curt Bunar, județul Durostor – Bulgaria a fost strămutată în anul 1941, în calitate de etnic român în România, localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea. Recurenta s-a născut la data de 23 decembrie 1943, în timpul strămutări mamei sale.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 135 din 20 mai 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta S.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș. A anulat hotărârea nr. 10.366 din 3 aprilie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să elibereze pe seama reclamantei o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta a avut domiciliul imediat după naștere la părinții săi, deci domiciliul de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Timiș, criticând-o în temeiul art. 312 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât s-a născut la data de 23 decembrie 1943, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, iar mama reclamantei – B.N. a fost strămutată din localitatea Curt – Bunar, județul Durostor în luna septembrie 1940. Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat. Este necontestat că, reclamanta S.A.

fiica N.B., s-a născut la data de 23 decembrie 1943 în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea unde mama sa fusese strămutată din luna septembrie 1941 din Bulgaria, Curt Bunar, Durostor (dosar de fond filele 11-12). Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana-cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost strămutată din localitatea de domiciliu, Curt – Bunar - Durostor - Bulgaria a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului / strămutării a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prevederile legale referitoare la stabilirea filiației la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu sau erau strămutați, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinților, reglementată de Codul civil, Cartea III, art. 650 și urm. In consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmează să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 135 din 20 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.