ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24 iunie 2008,

reclamantul E.G. a solicitat anularea Hotărârii nr. 10388 din 26 mai 2008 emisă

de C.J.P. Timiș și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

motivând că a avut statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind

născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare

a aplicării Tratatului de la Craiova din septembrie 1940.

Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 193 din

18 august 2008 prin care a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 10388 din 26

mai 2008 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului

calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de art. 2 din O.G. nr.

105/1999, de la 1 iunie 2008.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 3 februarie 1943, dată la

care părinții săi erau strămutați din motive etnice, din localitatea de

domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Timiș, solicitând casarea hotărârii și

respingerea acțiunii formulate de E.G.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv situația de avere imobilă

rurală, declarațiunea din 9 septembrie 1940 și copia extras din „Tabloul de

culturi nerecoltate ale românilor și coloniștilor din comuna Babuc, județul

Durostor, și copiile actelor de stare civilă ale reclamantului.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 193 din 18 august 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2009.