ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu

C.J.P.T. anularea Hotărârii nr. 10215 din 8

iunie 2007 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei

la emiterea unei noi

hotărâri prin care să i se atribuie calitatea de

beneficiară a

prevederilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000 modificată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi au fost

strămutați în urma

Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, iar ea s-a născut la data de

14 februarie 1944 în localitatea Mihail

Kogălniceanu, județul Tulcea, după strămutarea

părinților săi.

Prin

sentința civilă nr. 255 din 16 octombrie 2007, Curtea de

Apel Timiș, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis

acțiunea reclamantei F.M.,

a anulat Hotărârea nr. 10215

din 08 iunie 2007 emisă de C.J.P.T. și a

obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde

reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr.

189/2000, modificată.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin

Hotărârea nr. 10215/2007, pârâta C.J.P.T. a

respins cererea reclamantei, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr.

105/1999 aprobată și completată prin Legea 189/2000,

cu

motivarea că nu s-a făcut dovada

persecuțiilor etnice, reclamanta

născându-se

în timpul refugiului părinților săi, nefiind născută la

data

strămutării.

În baza

probelor administrate în cauză Curtea de Apel

Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, a apreciat că

legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale

menționate mai sus, ca

de aceste

drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate asupra lor,

din motive

etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu,

care au

suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

A concluzionat Instanța de Fond că reclamanta a făcut dovada

că s-a născut în timpul

perioadei de strămutare a părinților săi din

localitatea de domiciliu

situată în Bulgaria, în localitatea Pietroiu,

județul Ialomița și apoi în localitatea Mihail

Kogălniceanu, județul

Tulcea, astfel încât

este îndreptățită să beneficieze de drepturile

prevăzute de O.G. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.

J.P.T.,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanța de Fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și

probatoriul administrat în cauză. Se

susține, în esență, că reclamanta, la momentul strămutării părinților ei,

septembrie 1940, nici nu era concepută, iar conform dispozițiilor art. 654 C.

civ. coroborate cu cele ale C. familiei pot beneficia de prevederile legii nr. 189/2000

copiii născuți în timpul strămutării sau concepuți în acea perioadă și născuți

după strămutare, într-un interval de 300 de zile de la data strămutării.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum

se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut

la data de 14 februarie 1944, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul

Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi

fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu comuna Sahinlar, aflată în

județul Durostor, Bulgaria.

Fiind născută

în perioada refugiului părinților săi, intimata - reclamantă a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe

pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 655 din 16 octombrie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.

Irevocabilă.