ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 657/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.I. a

solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T. anularea Hotărârii nr. 10195 din 11

mai 2007 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea adresată acesteia

pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ale

H.G. nr. 127/2002 și ale precizărilor C.N.P.A.S. nr. 3423/2002.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părinții

săi au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940,

iar el s-a născut la data de 7 februarie 1943 în localitatea Ovidiu, raionul

Medgidia, după strămutarea părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 240 din 3 octombrie 2007, Curtea

de Apel Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantului M.I., a anulat Hotărârea nr. 10195 din 11 mai 2007 emisă de

C.J.P.T. și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde

reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

modificată.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că

prin Hotărârea nr. 10195/2007, pârâta C.J.P.T. a respins cererea reclamantului,

întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea

nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a tăcut dovada persecuțiilor etnice,

reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la

data strămutării.

În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul

a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta

fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele

de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat Instanța de Fond că reclamantul a

tăcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi

din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Amara, jud.

Ialomița și apoi în localitatea Ovidiu, jud. Constanța, astfel încât este

îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. 105/1999, aprobată

prin Legea 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta

C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanța de Fond a

interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în

cauză. Se susține, în esență, că reclamantul, la momentul strămutării

părinților lui, septembrie 1940, nici nu era conceput, iar conform

dispozițiilor art. 654 C. civ. coroborate cu cele ale C. familiei pot beneficia

de prevederile Legii nr. 189/2000 copiii născuți în timpul strămutării sau

concepuți în acea perioadă și născuți după strămutare, într-un interval de 300

de zile de la data strămutării.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și

lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au

suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și

cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați,

al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile

administrate că reclamantul s-a născut la data de 7 februarie 1943, în

localitatea Ovidiu, județul Constanța, după ce, în anul 1940, în urma

Tratatului de la Craiova, părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de

domiciliu, comuna Egibei, aflată în județul Caliacra, Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi,

intimatul - reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii

sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a

procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.T.,

împotriva sentinței civile nr. 240 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie

2008.

Irevocabilă.