ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul G.C. a

solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P.I.,

anularea

Hotărârii nr. 2763 din 05 februarie 2007 emisă de pârâtă și

obligarea pârâtei la recunoașterea drepturilor

prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că părinții săi au

fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940,

iar el s-a născut la data de 21 noiembrie 1942 în localitatea

Beidaud, jud. Tulcea, după strămutarea părinților

săi G.

D. și G.S.

Prin sentința civilă nr. 1417 din 28 mai 2007, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului G.C., a anulat

Hotărârea nr. 2763 din 05 februarie 2007 emisă de

pârâta C.J.

P.I. și a obligat pârâta

C.J.P.I. să

emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantului

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000 pentru perioada 21 noiembrie 1942 - 6

martie 1945, începând cu

01 martie 2007.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin

Hotărârea nr. 2763/2007, pârâta C.J.P.I. a

respins cererea reclamantei, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr.

105/1999 aprobată și completată prin Legea

189/2000, cu

motivarea că nu s-a făcut

dovada persecuțiilor etnice, reclamantul

născându-se în timpul

refugiului părinților săi, nefiind născut la data strămutării.

În baza probelor

administrate în cauză Curtea de Apel

București,

secția contencios administrativ și fiscal, a apreciat că

legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale

menționate mai sus, ca

de aceste

drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

asupra lor,

din motive etnice,

acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu,

care au suportat

condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A

concluzionat Instanța de Fond că reclamantul a făcut

dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților

săi

G.D. și F.S. din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea

Ciocănești, jud. Ialomița și

ulterior în

corn. Beidaud, jud. Tulcea, astfel încât este îndreptățit să

beneficieze de drepturile prevăzute de O.G.

105/1999 aprobată prin

Legea 189/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.

J.P.I.,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând

că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și

probatoriul

administrat în cauză. Se susține în esență că

reclamantul

nu era născut la momentul efectuării schimbului forțat

de populație,

care a avut termen limită 30 septembrie 1940

conform

Legii nr. 541/1940 privind ratificarea Tratatului dintre

România și Bulgaria, după această dată nemaiavând

loc nici un

schimb de populație între cele două state.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie

1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, rară a se face

distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

că reclamantul s-a născut la data de 21

noiembrie 1942, în localitatea Beidaud, județul Tulcea, după ce, în anul 1940,

în

urma Tratatului de la Craiova, părinții

săi fuseseră strămutați din

localitatea

de domiciliu - comuna Vetrina, aflată în județul Durostor,

Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul -

reclamant a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație

față de care, în

mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al prevederilor

Legii nr.

189/2000 pentru perioada 21 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 și, în

consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i

se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.

P.I., împotriva sentinței civile nr. 1417 din 28

mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2008.

Irevocabilă.