ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 732/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub Dosar nr.

3021/2/2007, reclamanta

S.M. a

solicitat, în contradictoriu cu C.P.

M.B.

anularea Hotărârii nr. 16435/5 din 16 februarie 2007 și

obligarea

pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i

recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea 189/2000, pentru perioada

27

septembrie 1941 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că certificatul de

naștere anexat la

dosarul cauzei dovedește faptul că aceasta s-a

născut la data de 27 septembrie 1941, respectiv în interiorul perioadei

de

persecuție etnică, în com. Beidaud, Jud. Tulcea, în timp ce părinții

săi erau în perioada de refugiu după strămutarea din Bulgaria în România.

Prin sentința civilă nr. 2122 din 12 septembrie 2007

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat

Hotărârea nr. 16435/5 din 16 februarie 2007 emisă

de C.P.

M.B. și a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care

să recunoască acesteia drepturile prevăzute de

art. 1 din Legea 189/2000, începând cu 1 decembrie 2006, pentru

perioada

cuprinsă între 27 septembrie 1941 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî

astfel, Instanța de Fond a reținut că din situația

de

avere imobilă rurală rezultă că familia reclamantei a fost strămutată din

motive de persecuție etnică din Bulgaria în

România,

formând astfel obiect al schimbului de populație dintre

cele doua state,

în urma Tratatului de la Craiova.

În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale

menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din

motive etnice, acesta fiind și cazul

copiilor

născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață

ce au

decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat Instanța de Fond

că reclamanta a făcut dovada

că,

s-a născut pe teritoriul României, după schimbul de populație,

având de suferit aceleași privațiuni materiale

si morale, astfel încât

este

îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G.

105/1999 aprobată prin Legea 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.

P.M.B.,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanța de Fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile

legale și probatoriul administrat

în cauză.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile

formulate de recurentă, precum și cu

dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999

privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de

la 6 septembrie

1940 până la

6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus

menționată, a

avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face

distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost

nevoite să trăiască în

refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație

cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și

rezultă din dovezile administrate

că reclamanta s-a născut la data de 27 septembrie 1941 în com. Beidaud

Jud. Tulcea, după un an de la schimbul

obligatoriu de populație

dintre

supușii români de origine etnică bulgară din județele Tulcea

si Constanta și supușii de origine etnică

română din Jud. Durostor si Caliacra, stipulat în prevederile art. 3 al

Tratatului încheiat la

Craiova

între România și Bulgaria la data de 7 septembrie 1940.

Fiind născută după schimbul de populație, reclamanta a

împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând

cu data nașterii

sale, s-au răsfrânt

și asupra sa, situație față de care, în mod corect a

procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă

să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr.

189/2000, și, în consecință, să-i

acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca

fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.P.

M.B., împotriva sentinței civile nr. 2122 din 12 septembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

februarie 2008.