ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 938/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C.

anularea Hotărârii nr. 4614 din 25 mai 2006 și totodată obligarea acesteia la

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 14 mai

1943 – 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamanta, a arătat că s-a născut la data de 14 mai 1943 în localitatea Baia,

județul Tulcea, în perioada în care familia acesteia a fost strămutată în

această localitate, în anul 1940, în urma Tratatului Româno - Bulgar.

Reclamanta în susținerea

acțiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, situația de avere eliberată de Arhivele Naționale, care atestă că

familia acesteia a făcut obiectul schimbului de populație ca urmare a

Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr.

1726 din 5 septembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 4614

din 25 mai 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 14 mai 1943 – 6

martie 1945.

Pentru a adopta această

soluție, Instanța de Fond a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit prin

probele administrate că s-a născut la data de 14 mai 1943 în localitatea în

care părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea Baia, județul Tulcea,

făcând obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar

încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii Instanței

de Fond a declarat recurs pârâta, C.J.P.C., considerând-o nelegală și

netemeinică, arătând că în mod greșit i s-a stabilit calitatea de beneficiară a

Legii nr. 189/2000 reclamantei, deoarece aceasta nu era născută în 1940 când a

avut loc schimbul de populație ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, în mod corect a reținut Instanța de Fond că aceasta,

începând cu data nașterii sale 14 mai 1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit,

s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 1726 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2007.