ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța,
reclamanta V.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea,
anularea Hotărârii nr. 5573 din 31 martie 2006 și, pe cale de consecință, să se
constate că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000
pentru perioada 4 mai 1944 – 6 martie 1945, cu începere din 1 aprilie 2006.
În motivarea acțiunii,
reclamanta, a arătat că s-a născut la data de 4 mai 1944 în localitatea Turda, județul Tulcea în perioada în care familia acesteia a fost strămutată, ca
urmare a persecuțiilor etnice exercitate după cedarea teritoriului și semnarea
Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Reclamanta, în susținerea
acțiunii, a depus, în copie, înscrisuri și acte de stare civilă.
Pârâta, prin întâmpinare, a
solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 724/CA
din 18 octombrie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Hotărârea nr. 5573 din 6 martie 2006
emisă de pârâtă, a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute
de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 4 mai 1944 – 6 martie 1945 și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens pentru acordarea drepturilor, începând
cu 1 aprilie 2006.
Pentru a adopta această
soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit prin
probele administrate că s-a născut la data de 4 mai 1944 în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, făcând obiectul schimbului de populație ca
urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Împotriva hotărârii
instanței de fond a declarat recurs pârâta, C.J.P. Tulcea, considerând-o
nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit i s-a stabilit calitatea de
beneficiară a Legii nr. 189/2000 reclamantei, deoarece aceasta nu era născută
în 1940 când a avut loc schimbul de populație ca urmare a semnării Tratatului
de la Craiova din 7 septembrie 1941.
Recurenta a mai arătat că nu
se menționează nicăieri în prevederile Legii nr. 189/2000 că ar putea beneficia
și cei născuți ulterior datei strămutării părinților pe considerentul că au
suferit privațiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut
părinții.
Examinând cauza și sentința
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile
legale incidente, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea
constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.
nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările
ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean
român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,
în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de
lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor
care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se
face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv
strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să
trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,
care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive
etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în
perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților
refugiați, al căror statut l-au dobândit.
Din înscrisurile cu caracter
oficial depuse în susținerea cererii rezultă cu certitudine că familia acesteia
a făcut obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar
încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Cum, în cauză, s-a făcut
dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada
refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta,
începând cu data nașterii sale 4 mai 1944, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit,
s-au răsfrânt și asupra sa.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 724/CA din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 februarie 2007.