ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 21 din 9 ianuarie 2007, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantului P.N., în contradictoriu cu C.P.M.B., a anulat Hotărârea nr.

16184/453 din 15 septembrie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să

emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al prevederilor O.G.

nr.

105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000,

cu

modificările și completările ulterioare, pentru perioada 16 martie 1943 - 06

martie 1945 și să îi acorde drepturile aferente începând cu data de 1

septembrie 2006.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a

reținut, în esență, că, din analiza probelor administrate, rezultă că părinții

reclamantului au făcut în anul 1940 obiectul

schimbului de populație dintre

România și Bulgaria în urma Tratatului

semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, fapt necontestat de pârâtă, iar

reclamantul s-a născut la data de 16 martie 1943 în comuna Beidaud, județul

Tulcea, România, suferind aceleași persecuții și privațiuni ca și părinții săi.

Împotriva sentinței civile nr. 21 din 9

ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.P.M.B., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând situațiile prevăzute de art. 304 pct. 7

și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, C.P.M.B. contestă

faptul că instanța a acordat reclamantului beneficiul O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, și susține, în esență,

că P.N. nu se încadrează în ipoteza

reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanță, întrucât s-a născut în România,

după doi ani și șase luni de la semnarea Tratatului dintre România și Bulgaria,

astfel că a nu făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, că au calitatea de

strămutat doar

persoanele care la data

semnării Tratatului respectiv își aveau domiciliul pe

teritoriul

județelor prevăzute de acest act, iar O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, nu prevede că beneficiază de

drepturile cu caracter reparatoriu copiii născuți după strămutarea

părinților.

Analizând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.P.M.B., în raport cu prevederile

art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei - pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în

localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat faptul că familia

intimatului - reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație

în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamantul P.N. s-a născut, în cadrul perioadei

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, în

România, comuna Beidaud, județul Tulcea unde se stabilise familia sa după

strămutare.

În mod constant, în practica Înaltei Curți s-a reținut că,

din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul

cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi cu

caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din

motive etnice, în mod direct și indirect, de regimurile instaurate în perioada

6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, Instanța de Fond a reținut întemeiat

că persoane asupra cărora persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt

nemijlocit sunt și copiii născuți în perioada în care părinții lor au fost

strămutați și care au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ce decurg

din această situație.

În consecință, în mod corect

a reținut Curtea de Apel că reclamantul a

făcut, prin

probele administrate, dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în

anul 1940 și că s-a născut în localitatea în care aceștia au fost strămutați,

astfel că a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind,

deci, îndreptățit să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare.

A admite teza

recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament

discriminatoriu

între intimatul - reclamant, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte,

cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de

strămutat, suportând consecințe nefavorabile

similare datorate persecuțiilor

din motive etnice.

Interpretarea pe care Instanța de Fond a dat-o

dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia

nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a Instanței judecătorești".

În consecință, pe baza probatoriului

administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că familia

reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născut

la data de 16 martie 1943 în localitatea de strămutare a familiei sale, P.N. se

încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, și beneficiază de drepturile cu caracter

reparatoriu prevăzute de lege pentru perioada cuprinsă între data nașterii și

data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea constată că

sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.P.M.B.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței

civile nr. 21 din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.