ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta B.M. a chemat în judecată C.P.M.B. solicitând

Instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 14785/166

din 15 aprilie 2005 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de

stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, a suferit aceleași persecuții pe criterii etnice ca și ascendenții

săi, strămutați din Bulgaria în România.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3243 din

29 noiembrie 2006 a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea Hotărârii nr.

14785/166 din 15 aprilie 2005 și obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin

care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 28 octombrie 1943 - 6 martie 1946, începând cu data de 1 martie

2005.

Pentru a pronunța o astfel

de sentință, Instanța a reținut că, reclamanta s-a născut într-adevăr ulterior

datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, dar

a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra lor.

Împotriva acestei sentințe

considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs C.P.M.B.

Recurenta a susținut în

esență că, reclamanta s-a născut pe teritoriul României în comuna Beidaud județul

Constanța, nu a părăsit niciodată teritoriul țării, astfel încât nu poate face

și nici nu a făcut dovada persecuției etnice invocate.

S-a mai susținut și că,

Tratatul de la Craiova încheiat la data de 7 septembrie 1940 între România și

Bulgaria prevedea că, într-un termen de 3 luni, cu începere de la schimbul

instrumentelor de ratificare ale acestui tratat se va proceda la schimbul

obligatoriu de populații astfel ca „strămutat” nu poate fi decât acela care, la

data semnării Tratatului de la Craiova, avea domiciliul pe teritoriul județelor

menționate în Tratat.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român,

care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile

prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de

domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că, reclamanta s-a născut în comuna

Beidaud, județul Constanța, deci pe teritoriul României, la data de 28 octombrie

1943, după ce părinții acestea au fost obligați să se refugieze de pe

teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod

nemijlocit, cât și acelea care, au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori, au fost

strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Pe de altă parte, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al

persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și

copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul Româno - Bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că, actul normativ prin care s-au acordat drepturi

compensatorii nu cuprinde nici o limitare în această privință.

Rezultă așadar, că soluția

pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 3243 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2007.