ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.M. a chemat în judecată C.P.M.B. solicitând Instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 14785/166 din 15 aprilie 2005 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, a suferit aceleași persecuții pe criterii etnice ca și ascendenții săi, strămutați din Bulgaria în România.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3243 din 29 noiembrie 2006 a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea Hotărârii nr. 14785/166 din 15 aprilie 2005 și obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 28 octombrie 1943 - 6 martie 1946, începând cu data de 1 martie 2005. Pentru a pronunța o astfel de sentință, Instanța a reținut că, reclamanta s-a născut într-adevăr ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, dar a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra lor.

Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs C.P.M.B. Recurenta a susținut în esență că, reclamanta s-a născut pe teritoriul României în comuna Beidaud județul Constanța, nu a părăsit niciodată teritoriul țării, astfel încât nu poate face și nici nu a făcut dovada persecuției etnice invocate. S-a mai susținut și că, Tratatul de la Craiova încheiat la data de 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria prevedea că, într-un termen de 3 luni, cu începere de la schimbul instrumentelor de ratificare ale acestui tratat se va proceda la schimbul obligatoriu de populații astfel ca „strămutat” nu poate fi decât acela care, la data semnării Tratatului de la Craiova, avea domiciliul pe teritoriul județelor menționate în Tratat.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că, reclamanta s-a născut în comuna Beidaud, județul Constanța, deci pe teritoriul României, la data de 28 octombrie 1943, după ce părinții acestea au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care, au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori, au fost strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul Româno - Bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că, actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii nu cuprinde nici o limitare în această privință. Rezultă așadar, că soluția pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 3243 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.