ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3449/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 477 din 7

martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a

respins acțiunea prin care reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a

solicitat limitarea dreptului la liberă circulație a pârâtului B.V., returnat

din Belgia, reținându-se că o asemenea măsură luată de Statul Român în situația

în care Statul gazdă nu a dispus-o ar constitui o încălcare a libertății de

circulație.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, apel respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 654

din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut, în esență, că deoarece Legea nr. 248/2005 prevede restricții mai mari

decât cele existente în norma europeană, Directiva 2004/38/CE pentru circulația

în străinătate a cetățenilor români, devine aplicabilă norma europeană conform

principiului supremației dreptului comunitar, fiind astfel aplicabil art. 27 și

următoarele din menționata directivă, însă condițiile acestui text nu sunt

îndeplinite în speță.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii susținând, în esență că din dispozițiile art. 38 lit.

a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 rezultă că singura condiție necesară

pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera

circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un

stat cu care România are încheiat acord de readmisie.

Măsura

dispusă prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, se arată în continuare, se

circumscrie situațiilor expres prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv

apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că

problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene

prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern, așa cum se arată și în

decizia Curții Constituționale nr. 855 din 28 noiembrie 2006.

Legea

nr. 248/2005 asigură implementarea prevederilor constituționale, a art. 29 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr.4 la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Analizând

recursul, în limita susținerilor recurentei care fac posibilă încadrarea în

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.

Articolul

38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii

dreptului la liberă circulație în străinătate, pentru o perioadă de cel mult

trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă,

odată cu semnarea actului de aderare a României, legea internă trebuie

interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.

Această

prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția

României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii

Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu

au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea

actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la

îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

Conform

dispozițiilor art. 307 alin. (l) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea

Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura

compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data

aderării ce au generat drepturi și obligații, iar, față de această prevedere,

legislația comunitară este de imediată aplicare.

De

aceea, legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, iar

dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene

este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie

2004.

Acest

act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde

condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor

europene.

Potrivit

legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept

absolut, însă, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea

libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor

de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță

națională sau sănătate publică. în alin. (2), textul prevede că măsura trebuie

să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe

conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul instituind Uniunea

Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt

garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Prin

urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României

dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu

se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un

stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține

recurenta.

Limitarea

exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute

de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie

interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a

produs anterior aderării României la Uniunea Europeană, cum este cazul în

speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.

În

cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt

îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.

Intimatul-pârât

a fost returnat din Belgia pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și

condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.

Or,

față de art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura

trebuia să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe

conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului-pârât

doar pe motiv de ședere ilegală în Belgia, ar fi încălcat principiul

proporționalității.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de

reclamantă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

654 din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 martie 2009

.