ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6492/2008

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, retine

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 30 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Galați, secția

civilă, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte din

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel

mult 3 ani, a pârâtului C.T.

In motivarea

cererii s-a arătat că la 4 octombrie 2007 pârâtul a fost returnat din Belgia,

în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat

prin H.G. nr. 825/1995, publicată în M.Of. nr. 241/1995 care, la art. 1 prevede

că „Guvernul

României readmite intrarea pe

teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al L

uxemburgului sau al Țărilor de Jos și fără

formalități, a oricărei persoane care

nu

îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere,

aplicabile

pe teritoriul Belgiei, Luxemburgului sau Țărilor de Jos..."

In motivarea

cererii, se invocă dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 potrivit

cărora, se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la libera

circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana

returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România

și acel stat.

Prin sentința civilă

nr. 1634 din 30 octombrie 2007, Tribunalul Galați, Secția civilă, a respins

acțiunea.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a probat acțiunea, iar faptul că

pârâtul a fost returnat și are o eventuală interdicție de intrare în Belgia trebuia

susținut de o hotărâre judecătorească de limitare a dreptului la liberă

circulație care să justifice cererea și să nu determine o dublă sancționare a

pârâtului.

Executarea unei

sancțiuni sau temerea că pârâtul ar putea săvârși alte fapte antisociale nu

constituie motive temeinice care să impună limitarea dreptului la liberă

circulație.

Apelul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins de Curtea de Apel

Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 18 A pronunțată la data de 24

ianuarie 2008.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dreptul la libera circulație

trebuie analizat prin prisma normei comunitare în materie, care are prioritate

în fața celei interne. Astfel, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede în mod

limitativ 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație

a persoanelor, respectiv afectarea ordinii publice a sănătății publice sau a

siguranței naționale.

Or, în speță,

nu s-a făcut dovada privind necesitatea luării măsurii, atâta timp cât, nu s-a

făcut dovada încălcării ordinii publice, a securității naționale, ori împotriva

sănătății sau a moralei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o ca fiind

nelegală deoarece din dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005, rezultă că

singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării

dreptului la libera circulație în străinătate este aceea a returnării

cetățeanului român dintr-un stat cu care tara noastră are încheiat acord de

readmisie.

Textul nu

condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de

readmisie, dar nu și de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a

dispus returnarea.

Se mai susține

că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului „în exercitarea drepturilor și

libertăților

sale, fiecare om este

supus numai îngrădirilor stabilite prin lege ...",

iar Legea

nr. 248/2005 este cea care

stabilește aceste „îngrădiri", cărora toți cetățenii români, fără

discriminare, trebuie să li se supună.

Analizând

recursul în limita susținerilor recurentei, care fac posibilă încadrarea în

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente:

Art. 38 din Legea nr.

248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă

circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul

persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu semnarea

actului de aderare a României, legea internă trebuie interpretată prin

raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.

Această prioritate

este stabilită de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, potrivit

căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și

celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de

dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare,

iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a

obligațiilor rezultate din actul aderării.

Conform

dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea

Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura

compatibilitatea dintre acest Tratat și convențiile încheiate înainte de data

aderării ce au generat drepturi și obligații, iar fața de această prevedere,

legislația comunitară este de imediată aplicare.

De aceea,

legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, iar dreptul la

liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este

garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva

2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.

Acest act normativ

este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile

admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit legislației

europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut,

însă, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de

circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie

poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau

sănătate publică. In alin. (2), textul prevede că măsurile luate trebuie să

respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe

comportamentul persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul instituind Uniunea

Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt

garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentate.

Prin urmare, deși

calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a

restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate

dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată, pentru ședere

ilegală, dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum

susține recurenta.

Limitarea

exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute

de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie

interpretate în acord cu legislația comunitară.

In cauză, așa

cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite

condițiile art.27 din Directivă.

Din declarația

pârâtului (fila 4, dosar fond) nu rezultă care a fost motivul returnării, iar

recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că intimatul-pârât a săvârșit vreo faptă

care să justifice luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație. Or,

față de art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38/CE, măsura restrângerii

exercitării dreptului la liberă circulație al intimatului pârât doar pentru

faptul că, „în urma unui control, a fost reținut în arestul

poliției, iar apoi a fost returnat în România",

nu ar respecta principiul

proporționalității

și nu s-ar baza pe comportamentul acestuia.

Întrucât reclamanta

nu a probat, în condițiile art. 1169 cod civil, incidența vreunuia dintre

cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanțele au pronunțat hotărâri

legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii

materiale incidente.

In raport de aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din

cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei

nr. 18 A din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.