ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6492/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, retine următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului C.T. In motivarea cererii s-a arătat că la 4 octombrie 2007 pârâtul a fost returnat din Belgia, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin H.G. nr. 825/1995, publicată în M.Of.

nr. 241/1995 care, la art. 1 prevede că „Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al L uxemburgului sau al Țărilor de Jos și fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, Luxemburgului sau Țărilor de Jos..." In motivarea cererii, se invocă dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora, se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat. Prin sentința civilă nr. 1634 din 30 octombrie 2007, Tribunalul Galați, Secția civilă, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a probat acțiunea, iar faptul că pârâtul a fost returnat și are o eventuală interdicție de intrare în Belgia trebuia susținut de o hotărâre judecătorească de limitare a dreptului la liberă circulație care să justifice cererea și să nu determine o dublă sancționare a pârâtului. Executarea unei sancțiuni sau temerea că pârâtul ar putea săvârși alte fapte antisociale nu constituie motive temeinice care să impună limitarea dreptului la liberă circulație. Apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 18 A pronunțată la data de 24 ianuarie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dreptul la libera circulație trebuie analizat prin prisma normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.

Astfel, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede în mod limitativ 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor, respectiv afectarea ordinii publice a sănătății publice sau a siguranței naționale. Or, în speță, nu s-a făcut dovada privind necesitatea luării măsurii, atâta timp cât, nu s-a făcut dovada încălcării ordinii publice, a securității naționale, ori împotriva sănătății sau a moralei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o ca fiind nelegală deoarece din dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care tara noastră are încheiat acord de readmisie.

Textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea. Se mai susține că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului „în exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om este supus numai îngrădirilor stabilite prin lege ...", iar Legea nr. 248/2005 este cea care stabilește aceste „îngrădiri", cărora toți cetățenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună. Analizând recursul în limita susținerilor recurentei, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Art. 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu semnarea actului de aderare a României, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate. Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest Tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării ce au generat drepturi și obligații, iar fața de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare. De aceea, legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, iar dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică. In alin. (2), textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe comportamentul persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul instituind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentate.

Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată, pentru ședere ilegală, dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta. Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară. In cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art.27 din Directivă. Din declarația pârâtului (fila 4, dosar fond) nu rezultă care a fost motivul returnării, iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că intimatul-pârât a săvârșit vreo faptă care să justifice luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

Or, față de art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38/CE, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație al intimatului pârât doar pentru faptul că, „în urma unui control, a fost reținut în arestul poliției, iar apoi a fost returnat în România", nu ar respecta principiul proporționalității și nu s-ar baza pe comportamentul acestuia. Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 cod civil, incidența vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanțele au pronunțat hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente. In raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 18 A din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.