ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2150/2008

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 1 iunie 2007, reclamanta Direcția Generală

de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera

circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtei T.T.N.

In motivarea

cererii, s-a arătat că la 20 mai 2007, pârâta a fost returnată din Belgia în

baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin

H.G. nr. 825/1995.

Prin sentința

civilă nr. 1200 din 28 iunie 2007 Tribunalul Galați, secția civilă, a respins

cererea ca nefondată.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că din dispozițiile art. 52 din Legea

nr. 248/2005 rezultă că aplicarea măsurii de restrângere a excitării dreptului

la libera circulație a pârâtului, în temeiul art. 38 lit. a), putea fi dispusă

până la data aderării României la Uniunea Europeană. întrucât de la 1 ianuarie

2007 România a aderat la Uniunea Europeană, a restrânge dreptul pârâtului la

liberă circulație ar însemna restrângerea dreptului la circulație chiar pe

teritoriul României.

Apelul

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 317/A din 5 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția civilă.

In considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că norma

comunitară prevăzută în Directiva 2004/3 8/CE

prevede limitativ trei

situații în care

statele membre ale Uniunii ar putea restrânge libertatea de

circulație a

persoanelor.

S-a mai arătat că în considerarea principiului supremației dreptului

comunitar, norma aplicabilă litigiului este cea comunitară, prevăzută de art.

27 din Directivă. Simpla

nerespectare a condițiilor prevăzute de legea

belgiană, referitoare la

dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean

român nu poate fi încadrată în

sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau

sănătate publică,ce ar putea admite acțiunea de față.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

din Ministerul Internelor și Reformei

Administrative

critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte:

Chiar și în

condițiile existenței principiilor priorității dreptului

comunitar și al aplicării directe a acestuia,

aplicarea măsurii restrângerii

exercițiului la liberă circulație în

străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a) din Legea

nr. 248/2005 este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat

în baza unuia acord de

readmisie.

Autoritățile

române nu au competența de a cerceta și a se

pronunța

asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de

autoritățile

străine, ci doar de a lua act de această măsură.

Din

prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 rezultă că singura condiție

necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera

circulație în străinătate este aceea a

returnării

cetățeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat

acord de

readmisie.

Potrivit art.

25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se

stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea

anumitor cerințe specifice în care cetățenii români pot circula în străinătate.

Analizând

criticile formulate, Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea acestora face

posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii, și a

reținut că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a

solicitat restrângerea exercitării dreptului intimatei la libera circulație în

Belgia în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul

liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Conform art.

39 alin. (1) din lege, în situația prevăzută la art. 38

lit. a) măsura se dispune, la solicitarea Direcției Generale de

Pașapoarte,

cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost

returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află

domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de

către Tribunalul București.

Așadar,

luarea acestei măsuri este de competența instanțelor judecătorești cărora, în

lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de

apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauză.

Într-adevăr, libertatea

circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare

cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25

alin. (1) teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul

liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin

simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună

restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă

legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod

direct restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat

că o asemenea restrângere operează de drept.

In legislația

primară, art. 18.1 TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a

circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva

limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru

aplicarea sa.

In legislația

secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezistență a

cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul

statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de

abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE,

75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE,

publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

nr. L 158 din 30 aprilie

2004, stabilește că limitarea dreptului

cetățenilor statelor membre la

libera

circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică

securitate

publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G.

nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor

statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, aprobată

prin Legea nr. 260/2005, și care a intrat în vigoare la data aderării României

la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr.

38/2004/CE.

Drept urmare,

normele de reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu

normele de drept intern.

Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ.,

incidența vreunuia dintre cauzele de limitare

prevăzute în Directivă, instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale, date

cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.

Față de cele

ce preced, Înalta Curte a constatat că nu sunt

întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins cu

consecința

păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 317/A din 5 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2008.