Decizia nr. 460/2009 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului București restrângerea dreptului la liberă circulație în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului R.I., cu motivarea că acesta a fost returnat din Belgia la 30 noiembrie 2008 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 54 din 11 ianuarie 2008 a respins cererea reclamantei. Apelul declarat de către reclamantă a fost respins de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 376 din 21 mai 2008. În esență, instanțele au reținut că după aderarea României la Uniunea Europeană limitarea dreptului la libera circulație în țările membre se poate face numai cu respectarea normelor comunitare.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și a solicitat casarea acestora și pe fond admiterea cererii sale. Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României. Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și nu este fondat. Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară. Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motiv de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.

Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005. Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul normei comunitare. Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 376/A din 21 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.