ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 460/2009

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Direcția Generală de Pașapoarte a

solicitat Tribunalului București restrângerea dreptului la liberă circulație în

Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului R.I., cu motivarea că

acesta a fost returnat din Belgia la 30 noiembrie 2008 în baza acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 54 din 11 ianuarie 2008 a respins cererea

reclamantei.

Apelul declarat de către reclamantă

a fost respins de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia

nr. 376 din 21 mai 2008.

În esență, instanțele au reținut că

după aderarea României la Uniunea Europeană limitarea dreptului la libera

circulație în țările membre se poate face numai cu respectarea normelor

comunitare.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și a solicitat casarea

acestora și pe fond admiterea cererii sale.

Dezvoltând în fapt recursul,

Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au

competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei

actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de

această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune

restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este

reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în

concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.

Recursul astfel motivat corespunde

cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007,

data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a

exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele

membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care

o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță

deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit art. 27 alin. (1) și

(2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European

și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de

circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie,

indiferent de cetățenie, pentru motiv de ordine publică, siguranță publică sau

sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe

conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală,

prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al

societății.

Așadar, contrar susținerilor

recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al

Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută

de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă, recurenta avea obligația

rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei

norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte

imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în

sensul normei comunitare.

Drept urmare, recursul va fi respins

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 376/A din 21 mai 2008 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie

2009.