ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2882/2008

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra  recursului de față, constată

următoarele:

Direcția

Generală de Pașapoarte a cerut la data de 14 martie 2007 restrângerea

exercitării pe timp de până la 3 ani de către G.G. a dreptului său la libera

circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a

fost returnat din Belgia la data de 23 februarie 2007 în baza acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară.

Instanța

sesizată, Tribunalul Neamț, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr.

502/C din 26 aprilie 2007, prin care a respins cererea de mai sus.

Prin decizia

civila nr. 339 din 26 septembrie 2007 pronunțata de Curtea de Apel Bacău în

dosar nr. 1755/103/2007, s-a admis apelul formulat de Direcția Generala de

Pașapoarte pentru Ministerul Internelor si Reformei Administrative împotriva

sentinței civile nr. 502 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în

dosar 1755/103/2007, în contradictoriu cu pârâtul G.G.; s-a anulat sentința și

s-a reținut cauza spre judecare, reținându-se că judecata la fond s-a făcut fără

prezența obligatorie a reprezentantului parchetului conf. art. 39 pct. 7 din

Legea 248/2005.

Curtea de

Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări

sociale, prin decizia nr. 353 din 17 octombrie 2007 a respins ca neîntemeiată

acțiunea civilă promovată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte având

ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului G.G.

În esență,

instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că

pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume

încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale

statului din care a fost returnat.

Direcția

Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând schimbarea în tot a

hotărârii apelate și pe cale de consecință admiterea cererii de restrângere a

exercitării dreptului la libera circulație în Belgia a pârâtului G.G.

Dezvoltând în

fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile

române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și

temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de

a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se

dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este

reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în

concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția Românei.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea

constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Ulterior

datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura

restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera

circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza

legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit

art.27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a

Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot

restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a

membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine

publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu

poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie

o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes

fundamental al societății.

Așadar,

contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un

stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea

măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă,

recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din

prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută

este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice

conduita ca fiind o amenințare în sensul analizat al normei comunitare.

Drept urmare,

recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 353

din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 mai 2008.