ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7530/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Direcția

Generală de Pașapoarte a cerut la data de 23 ianuarie 2008 restrângerea

exercitării pe timp de până la 3 ani a pârâtului B.F. a dreptului său la libera

circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a

fost returnat din Belgia la data de 26 decembrie 2007 în baza acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară.

Instanța

sesizată, Tribunalul București, secția civilă a III-a civilă, a pronunțat

sentința civilă nr. 280 din data de 11 februarie 2008, prin care a respins ca

nefondată cererea de mai sus.

Apelul

declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 290 din data de 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă.

În esență, instanțele

au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a

săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea

ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale statului din

care a fost re turnat.

Direcția

Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe

fond admiterea cererii sale.

Dezvoltând în

fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile

române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și

temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de

a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se

dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este

reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în

concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția Românei.

Recursul

astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și nu este fondat.

Ulterior datei

de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura

restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera

circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza

legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit

art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a

Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot

restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a

membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine

publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu

poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să

constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui

interes fundamental al societății.

Așadar, contrar

susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat

membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii

prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă,

recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din

prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută

este consecința unor fapte

imputabile pârâtului, de natură să-i califice

conduita ca fiind o amenințare în sensul analizat al normei comunitare.

Drept urmare,

recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 290 din data

de 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.