ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3293/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov, anularea Hotărârii nr. 16.966 din 16 iulie 2007 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că mama sa, împreună cu bunicii materni au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, din comuna Golebina, județul Durostor, în comuna Galița, județul Constanța, iar el s-a născut la data de 18 noiembrie 1943 în localitatea Tulcea, jud. Tulcea, după strămutarea părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 2843 din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului G.F., a anulat Hotărârea nr. 16966 din 16 iulie 2007 emisă de C.J.P. Ilfov și a obligat pârâta să emită o hotărâre, prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, aferente perioadei 18 noiembrie 1943 - 06 martie 1945, cu începere de la 01 august 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 16966/2007, pârâta C.J.P.

Ilfov a respins cererea reclamantului, prin care solicita stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, în comuna Gârlița, județul Constanța, la data de 18 noiembrie 1943. A constatat prima instanță că pârâta a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că, deși din actele depuse la dosar, rezultă că mama reclamantului a fost strămutată din Bulgaria în România și deci a făcut obiectul schimbului de populație, a apreciat că reclamantul nu a făcut obiectul persecuției. A concluzionat instanța de fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Gârlița, județul Constanța, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că strămutarea mamei sale nu a avut loc în intervalul de timp cuprins în acordul anexa B la Tratat, în care se stabilea termen de evacuare completă data de 30 septembrie 1940, ora 18, după această dată nemaiavând loc nici un schimb de populație. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 18 noiembrie 1943, în localitatea Gârlița, județul Constanța, după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu - Golebina, aflată în județul Durostor - Bulgaria ( fila 5 dosar fond).

Refugiul mamei reclamantului și a bunicilor acestuia, este dovedit cu declarația de avere dată de bunicul său V.C., la data de 9 septembrie 1940, act întocmit în vederea strămutării pe teritoriul statului român. Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Față de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este temeinică și legală, și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 2843 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.