ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3293/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

G.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov, anularea Hotărârii

nr. 16.966 din 16 iulie 2007 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea

pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că mama sa, împreună cu bunicii materni au fost strămutați

în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, din comuna Golebina,

județul Durostor, în comuna Galița, județul Constanța, iar el s-a născut la

data de 18 noiembrie 1943 în localitatea Tulcea, jud. Tulcea, după strămutarea

părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 2843

din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului G.F., a anulat

Hotărârea nr. 16966 din 16 iulie 2007 emisă de C.J.P. Ilfov și a obligat pârâta

să emită o hotărâre, prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, aferente perioadei 18 noiembrie 1943 - 06 martie 1945,

cu începere de la 01 august 2007.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 16966/2007, pârâta C.J.P. Ilfov a

respins cererea reclamantului, prin care solicita stabilirea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada

persecuțiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților

săi, în comuna Gârlița, județul Constanța, la data de 18 noiembrie 1943.

A constatat prima instanță că

pârâta a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, în sensul că, deși din actele depuse la dosar, rezultă că mama

reclamantului a fost strămutată din Bulgaria în România și deci a făcut

obiectul schimbului de populație, a apreciat că reclamantul nu a făcut obiectul

persecuției.

A concluzionat instanța de fond

că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a

părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea

Gârlița, județul Constanța, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate, arătând

că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și

probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că strămutarea mamei

sale nu a avut loc în intervalul de timp cuprins în acordul anexa B la Tratat,

în care se stabilea termen de evacuare completă data de 30 septembrie 1940, ora

18, după această dată nemaiavând loc nici un schimb de populație.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în

altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este

necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la

data de 18 noiembrie 1943, în localitatea Gârlița, județul Constanța, după ce,

în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi fuseseră

strămutați din localitatea de domiciliu - Golebina, aflată în județul Durostor

- Bulgaria ( fila 5 dosar fond). Refugiul mamei reclamantului și a bunicilor

acestuia, este dovedit cu declarația de avere dată de bunicul său V.C., la data

de 9 septembrie 1940, act întocmit în vederea strămutării pe teritoriul

statului român.

Fiind născut în

perioada refugiului părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față

de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Față de argumentele

expuse mai sus, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este temeinică

și legală, și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

C.J.P. Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 2843 din 13 noiembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2008.