ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3304/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3304/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată
la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,
reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Timiș anularea
Hotărârii nr. 10293 din 8 noiembrie 2007 a Comisiei de aplicare a Legii
189/2000 și constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de
aprobare a O.G. nr. 105/1999.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului de
la Craiova, încheiat în anul 1940, din localitatea Cireci, comuna Uzulchioi,
jud. Durostor, în localitatea Rândunica, jud. Tulcea, unde reclamantul s-a
născut la data de 22 iunie 1943.
Prin sentința civilă nr. 49 din
5 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea reclamantului G.P., a anulat Hotărârea nr. 10293 din 8
noiembrie 2007 emisă de C.J.P. Timiș și a obligat pârâta să emită hotărârea de
recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor
prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 octombrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanța
de fond a reținut că prin hotărârea nr. 10293/2007, pârâta C.J.P. Timiș a
respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999
aprobată și completată prin Legea 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada
persecuțiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților
săi, nefiind născut la data strămutării.
În baza probelor administrate în
cauză Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a
apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus,
ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut
de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice,
acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile
grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.
A concluzionat instanța de fond
că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a
părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea
Rândunica, jud. Tulcea, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de
drepturile prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru
nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit
dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență
că reclamantul nu s-a născut în intervalul de 3 luni socotite de la data
schimbului instrumentelor de ratificare a Tratatului, în anul 1943 neavând loc
nici un schimb de populație.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în
raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă,
precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta
în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.
nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6
martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de
prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în
perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a
fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege
menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,
din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face
distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în
altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar,
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii
născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a
părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
In cauză, este necontestat și
rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă, situație de avere,
etc.) că reclamantul s-a născut la data de 22 iunie 1943, în localitatea
Rândunica, județul Tulcea, după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la
Craiova - părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu -
comuna Uzulchioi, aflată în județul Durostor - Bulgaria (fila 5 dosar fond).
Fiind născut în perioada
refugiului părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit situația
părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului
care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față
de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i
recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000
pentru perioada 22 iunie 1943 - 06 martie 1945 și, în consecință, să-i acorde
acestuia drepturile ce i se cuvin.
Față de argumentele expuse mai
sus, Înalta Curte constată să sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
secția contencios administrativ și fiscal este temeinică și legală, și în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.
Timiș, împotriva sentinței civile nr. 49 din 5 martie 2008 a Curții de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 7 octombrie 2008.