ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la instanță sub nr. 1280/59/2007, reclamantul B.I. a chemat în judecată C.J.P. Timiș, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 10214 din 01 iunie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 de pe lângă instituția pârâtă și prin care i-a fost respinsă cererea adresată acesteia pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c), H.G. nr. 127/2002 art. 2 și ale precizărilor C.N.P.A.S. nr. 3422/2002 și să fie obligată pârâta să-i recunoască dreptul de beneficiar al Legi nr. 189/2000. În susținerea acțiuni, motivează că legea recunoaște calitatea de persoană strămutată, și în persoana urmașilor celor care au fost puși în situația prevăzută de art. 1 lit. c), respectiv copiilor acestora, născuți în refugiu.

La dosar au fost depuse acte de stare civilă, din partea pârâtei, având atașate acte din dosarul administrativ format în cauză. Prin sentința nr. 261 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea reclamantului B.I., a anulat Hotărârea nr. 10214 din 8 iunie 2007 a pârâtei C.J.P. Timiș, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel a reținut că prin probatoriul administrat reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu din motive de persecuție etnică. Din certificatul de naștere al reclamantului (fila 5 dosar fond) rezultă că acesta s-a născut la data de 14 ianuarie 1942 în localitatea Mihail Kogălniceanu din județul Constanța.

Din declarațiunea de avere imobiliară (fila 19 - 22 dosar fond) rezultă că bunicul matern F.F. al reclamantului - intimat a deținut în localitatea Sahinlar, județul Durostor imobil și teren în suprafață de 2.500 m.p. Împotriva acestei sentinței declarat recurs C.J.P. Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare recurenta a susținut că, instanța în mod greșit a reținut că reclamantul este beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât acesta s-a născut în anul 1941, iar legea nu precizează expres că din categoria persoanelor strămutate din localitatea de domiciliu în altă localitate ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, face parte și persoana care s-a născut ulterior strămutării părinților săi.

Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a soluției instanței de fond, în raport și de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu, sau care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a Tratatului de la Craiova încheiat la data de 07 septembrie 1940, între România și Bulgaria. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că intimatul - reclamant s-a născut în perioada strămutării părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtășind situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiș împotriva sentinței nr. 261 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.