ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4506/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanta R.P. a chemat în judecată C.J.P. Timiș, solicitând

anularea Hotărârii nr. 9971 din 24 iulie 2006 emisă de pârâtă și emiterea unei

noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată, pentru perioada 28 martie 1942 – 6 martie 1945.

În motivare reclamanta a

arătat că prin hotărârea sus menționată i-a fost respinsă cererea de stabilire

a calității de beneficia a Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că reclamanta

nu a fost strămutată din Bulgaria întrucât s-a născut în România, după

strămutările din 1940, situație ce nu se încadrează în prevederile art. 1 din

Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 155/ PI din 19 iunie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta R.P. A anulat Hotărârea nr. 9971 din 24 iulie 2006 emisă de pârâtă obligând-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 28 martie 1942 – 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut că reclamanta s-a născut în refugiul părinților săi

și este incontestabil că-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.J.P. Timiș criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În principal a invocat

excepția tardivității introducerii acțiunii având în vedere data introducerii

cererii în raport cu data comunicării hotărârii și a dispozițiilor art. 8 alin.

(3) din Legea nr. 189/2000.

Pe fondul cauzei a criticat

hotărârea instanței de fond arătând că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din H.G. nr. 127/2002

întrucât la data de 15 septembrie 1940, când s-au strămutat părinții săi,

reclamanta nu era concepută.

În sprijinul apărărilor sale

a invocat Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de C.N.P.A.D.A.S.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

prescripția dreptului la acțiune se reține că în mod corect această excepție a

fost respinsă de instanța de fond, având în vedere că termenul prevăzut de art.

7 alin. (4) din Legea n. 189/2000 curge de la data comunicării hotărârii C.J.P.

or în cauză recurenta - pârâtă nu a făcut dovada comunicării acesteia către

reclamantă.

Și în ceea ce privește

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a

reclamantei R.P. constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică.

Astfel, nu se contestă că

reclamanta s-a născut la data de 28 martie 1942 în localitatea Cerna, județul Tulcea, unde părinții acesteia au fost strămutați din localitatea

Bazarghian, județul Durostor, la data de 15 septembrie 1940 în urma semnării Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele

6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Așa fiind, se constată că

prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică motiv pentru care

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 155/ PI din 19 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2007.