ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 06 noiembrie 2006 reclamanta G.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., să se dispună anularea Hotărârii nr. 10036

din 06 octombrie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a arătat, în esență, că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, deoarece a făcut

dovada că s-a născut la data de 2 aprilie 1942, în localitatea Omor, județul

Timiș, unde părinții săi au fost strămutați, începând cu anul 1940, din

localitatea Ghelengic, județul Caliacra.

Prin sentința civilă nr. 326

din 4 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei G.G., a anulat

Hotărârea nr. 10036 din 06 octombrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.T. pe care a obligat-o

să-i emită o nouă decizie, prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a se pronunța în

acest sens Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamanta s-a născut la 2 aprilie 1942 în localitatea Omor, județul

Timiș, unde mama acesteia fusese strămutată din anul 1940. Instanța fondului a

mai reținut că minoră fiind, cu domiciliul la părinții săi, reclamanta a avut

imediat după naștere domiciliul de persoană strămutată, fiindu-i aplicabile

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P.T.

Recurenta consideră că reclamantă

nu este îndreptățită să i se recunoască statutul de persoană strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu, deoarece s-a născut la 2 aprilie 1942 în

județul Timiș, iar la data strămutării mamei sale, în septembrie 1940, nu era

nici măcar concepută, nașterea producându-se după 18 luni ( aproximativ 540

zile).

Sunt invocate precizările din

12 septembrie 2002 emise de C.N.P.A.D.A.S. potrivit cărora „de prevederile art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu

cele ale art. 654 C. civ., beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei

spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și

născuți după strămutarea părinților în acea localitate”, precum și precizările din

26 septembrie 2002 emise de aceiași autoritate, potrivit cărora sintagma „concepuți

înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților” se

referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de

la data la care începe perioada de strămutare a părinților conform perioadei de

concepție a copilului recunoscută de C. fam.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele pentru

aplicarea ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei și declarațiile de martor evidențiază cu claritate că reclamanta

s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Omor, județul Timiș la data

de 2 aprilie 1942 mama acesteia a fost obligată să se refugieze de pe

teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940 (din localitatea Ghelengic, județul Caliacra).

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care mama sa a

fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de

strămutare a părinților.

Nu pot fi primite drept

argumente în sprijinul recursului, documentele emise sub formă de precizări

emise de diferite autorități, întrucât acestea sunt lipsite de forță juridică,

după cum în mod just a constatat acest lucru și Instanța de Fond.

Câtă vreme reclamanta a

făcut dovada că s-a născut pe timpul strămutării mamei sale ca urmare a schimbului

de populație reglementat prin Tratatul româno - bulgar din septembrie 1940, nu

există vreun temei de a o exclude pe aceasta de la beneficiul drepturilor compensatorii

acordate potrivit Legii nr. 189/2000.

Rezultă că Instanța de Fond

a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 326/2006 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 martie 2007.