ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 06 noiembrie 2006 reclamanta G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., să se dispună anularea Hotărârii nr. 10036 din 06 octombrie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, deoarece a făcut dovada că s-a născut la data de 2 aprilie 1942, în localitatea Omor, județul Timiș, unde părinții săi au fost strămutați, începând cu anul 1940, din localitatea Ghelengic, județul Caliacra.

Prin sentința civilă nr. 326 din 4 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei G.G., a anulat Hotărârea nr. 10036 din 06 octombrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.T. pe care a obligat-o să-i emită o nouă decizie, prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a se pronunța în acest sens Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la 2 aprilie 1942 în localitatea Omor, județul Timiș, unde mama acesteia fusese strămutată din anul 1940. Instanța fondului a mai reținut că minoră fiind, cu domiciliul la părinții săi, reclamanta a avut imediat după naștere domiciliul de persoană strămutată, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.T. Recurenta consideră că reclamantă nu este îndreptățită să i se recunoască statutul de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, deoarece s-a născut la 2 aprilie 1942 în județul Timiș, iar la data strămutării mamei sale, în septembrie 1940, nu era nici măcar concepută, nașterea producându-se după 18 luni ( aproximativ 540 zile). Sunt invocate precizările din 12 septembrie 2002 emise de C.N.P.A.D.A.S. potrivit cărora „de prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu cele ale art. 654 C. civ., beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate”, precum și precizările din 26 septembrie 2002 emise de aceiași autoritate, potrivit cărora sintagma „concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților” se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților conform perioadei de concepție a copilului recunoscută de C. fam. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele pentru aplicarea ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei și declarațiile de martor evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Omor, județul Timiș la data de 2 aprilie 1942 mama acesteia a fost obligată să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940 (din localitatea Ghelengic, județul Caliacra). Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu pot fi primite drept argumente în sprijinul recursului, documentele emise sub formă de precizări emise de diferite autorități, întrucât acestea sunt lipsite de forță juridică, după cum în mod just a constatat acest lucru și Instanța de Fond. Câtă vreme reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul strămutării mamei sale ca urmare a schimbului de populație reglementat prin Tratatul româno - bulgar din septembrie 1940, nu există vreun temei de a o exclude pe aceasta de la beneficiul drepturilor compensatorii acordate potrivit Legii nr. 189/2000. Rezultă că Instanța de Fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 326/2006 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.