ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel Timișoara la data de 31 iulie 2007, reclamanta S.G. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș, anularea hotărârii din 17 iulie 2007 emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Timișoara,

secția contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 262 din 17

octombrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.G. în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Timiș. A anulat hotărârea din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă, pe

care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.

În motivarea soluției

s-a reținut că, reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru admiterea acțiunii,

întrucât s-a născut în timpul refugiului părinților săi, dobândind la naștere, statutul

de persoană strămutată, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, la fel ca

și părinții săi.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen, pârâta C.J.P. Timiș criticând-o în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamanta nu a dovedit calitatea

de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât în luna

septembrie 1940 când părinții săi au fost strămutați din Bulgaria – H., județul

C. în localitatea C.A., județul Tulcea – România, reclamanta nu era nici concepută,

fiind născută la un interval de 1.260 zile după strămutarea părinților săi, iar

nu într-un interval de maximum 300 de zile, de la data începerii perioadei de strămutare.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamanta

S.G. s-a născut în localitatea C.A., județul Tulcea unde părinții săi au fost strămutați

din Bulgaria – H., județul C., făcând obiectul unui schimb de populație, urmare

Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940 la Craiova.

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana - cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite,

persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice.

Având în vedere că, legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele - cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit

acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective

în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat

că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați

din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul

a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului

supraviețuitor.

Deci, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care

nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care

fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit toate consecințele nefavorabile

care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prevederile

legale referitoare la stabilirea filiației la care se face referire în motivarea

recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente pricinii.

În speță se

pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi

erau în refugiu sau erau strămutați, iar nu calitatea nou-născutului de succesor

legal al părinților săi, reglementată de C. civ. – Cartea III – art. 650 și următoarele.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează

a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 262 din 17 octombrie 2007 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.