ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2442/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 decembrie

2007, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș, anularea

hotărârii din 29 noiembrie 2007 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin

care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe motiv că fiind

născută în timpul refugiului părinților a dobândit același statut cu aceștia.

Curtea de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11/CA din 16 ianuarie

2008, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită

pe numele reclamantei o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000 pentru calitatea de persoană strămutată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut în esență, că starea de fapt confirmă îndeplinirea prevederilor

legale incidente, în persoana reclamantei, fiind atât în litera cât și în spiritul

legii faptul de a se recunoaște beneficiul acesteia copiilor născuți în timpul refugiului

părinților, pentru efectul produs în viața întregii familii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta C.J.P. Timiș, solicitând modificarea hotărârii recurate

în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut că

intimata-reclamantă nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu, fiind născută în anul 1944, după strămutarea părinților,

care a avut loc în septembrie 1940.

În acest sens, recurenta

a invocat precizările din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale și prevederile art. 654 C. civ.

Examinând cauza în raport

cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv

cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia

persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de

la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare

a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate

decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

În speță, în mod corect

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut ca aceștia, întrucât a suferit aceleași privațiuni,

efectele strămutării răsfrângându-se și asupra sa.

Legea nr. 189/2000 are

ca scop să ofere o reparație tuturor persoanelor care au suferit persecuții din

motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, fără a face distincție

în funcție de data nașterii lor, astfel încât copiii născuți în localitatea de refugiu

sau de strămutare au același regim juridic ca și părinții lor.

Faptul că reclamanta se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în

cauză respectiv: situația de avere imobilă rurală a locuitorului I.N.B. - bunicul

reclamantei și acte de stare civilă.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312

C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 11 din 16 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.