ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1627/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 312 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul B.F., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș, dispunând anularea

Hotărârii nr. 10263 din 11 septembrie 2007 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului

drepturile și calitatea de persoană strămutată, în condițiile Legii nr.

189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut, în esență, că starea de fapt, rezultând din probele

administrate în cauză și necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea

prevederilor legale incidente în persoana reclamantului, fiind atât în litera

cât și în spiritul legii faptul de a se recunoaște beneficiul acesteia copiilor

născuți în timpul refugiului părinților, pentru efectul produs în viața

întregii familii.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta C.J.P.

Timiș, susținând că este netemeinică și nelegală față de împrejurarea că

reclamantul s-a născut după data strămutării părinților săi; în acest sens,

recurenta - pârâtă a invocat adresa M.J. și precizările emise de C.N.P.A.S.,

care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

persoanele concepute după data strămutării părinților lor.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au

suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și

cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit,

așadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat, într-adevăr, și rezultă din

dovezile administrate că intimatul - reclamant s-a născut la data de 29 iulie

1943, după ce, în primăvara anului 1942 - în urma Tratatului de la Craiova din

7 septembrie 1940 - părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi,

intimatul - reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii

sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a

procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Adresa M.J. și precizările

emise de C.N.

P.A.S.,

invocate de recurenta -

pârâtă, potrivit cărora, de

prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr.

105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre

localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare

și născuți după strămutarea părinților,

reprezintă punctul de vedere al

autorităților

emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei

de aplicare

a unei legi.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat,

menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P. Timiș

împotriva sentinței nr. 312 din 21 noiembrie

2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2008.