ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 366/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 185

din 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, dispunând anularea Hotărârii nr. 10397

din 26 mai 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre

prin care să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în

esență, că starea de fapt, rezultând din probele administrate în cauză și

necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente în

persoana reclamantului, care s-a născut în timpul refugiului părinților săi.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de

Pensii Timiș, susținând că este netemeinică și nelegală față de împrejurarea că

reclamantul s-a născut după data strămutării părinților săi; în acest sens,

recurenta-pârâtă a invocat adresa Ministerului Justiției nr. 72762/2005 și

precizările emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări

Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

persoanele concepute după data strămutării părinților lor.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit, așadar, ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că

intimatul-reclamant s-a născut la data de 1 august 1944, după ce, în anului

1940, părinții săi se refugiaseră în România.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant

a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și

materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și

asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond

obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia

drepturile ce i se cuvin.

Adresa Ministerului Justiției și precizările emise de Casa Națională de

Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă,

potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar

beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu

sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților,

reprezintă punctul de vedere al autorităților emitente, acesta neputând avea ca

efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș

împotriva sentinței nr. 185 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.