ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3042/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 408 din 26

noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.G., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, dispunând anularea hotărârii nr. 10532 din

1 aprilie 2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 9 septembrie

1942, în localitatea Lipnița, județul Constanța, după ce, în toamna anului 1940

– în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 – părinții săi

fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând că este netemeinică și

nelegală față de împrejurarea că reclamanta s-a născut după data strămutării

părinților săi; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat adresa Ministerului

Justiției nr. 72762/2005 și precizările emise de Casa Națională de Pensii și

alte drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000 persoanele concepute după data strămutării

părinților lor.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 lit. c) din O.G. nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit, așadar, ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

În cauză, este necontestat și

rezultă din dovezile administrate că intimata-reclamantă s-a născut la data de 9

septembrie 1942, după ce, în anul 1940, părinții săi se refugiaseră în România.

Fiind născută în perioada refugiului

părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod

corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 și, în

consecință, să-i acorde acesteia drepturile corespunzătoare.

Adresa Ministerului Justiției și

precizările emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări

Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul

călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și

născuți după strămutarea părinților, reprezintă punctul de vedere al autorităților

emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei

legi.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței

nr. 408 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2010.