ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3995/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 10648 din 12 octombrie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000, stabilirea calității de beneficiară a Legii 189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi, P.T.

și A., în septembrie 1940 au fost strămutați, în urma Tratatului de la Craiova, din localitatea de domiciliu - com. U., jud. Caliacra, Bulgaria, în com. V., jud. Constanța. A mai arătat reclamanta că s-a născut la data de 25 septembrie 1943 în localitatea M., jud. Alba, după strămutarea părinților săi. Prin sentința civilă nr. 12 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.D., a anulat hotărârea nr. 10648 din 12 octombrie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și a obligat pârâta să emită hotărârea de recunoșatere a calității de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 martie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 10648/2009, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a respins cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamanta născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născută la data strămutării. În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea V., jud. Constanța, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că reclamanta nu s-a născut în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu și nici nu a fost concepută înainte de strămutare și născută în perioada de refugiu, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 25 septembrie 1943, în localitatea M., jud. Alba, după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în jud. Caliacra, Bulgaria. Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 12 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.