ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1351/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.P.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea

hotărârii nr. 10416 din 7 iulie 2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea

sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană

de Pensii Timiș a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a

dovedit calitatea sa de persoană refugiată întrucât s-a născut ulterior datei

strămutării părinților săi și, pe cale de consecință nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 240 din 1

octombrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii nr. 10416

din 7 iulie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat și să-i acorde

drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2008.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de

domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților

reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii septembrie

1940 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în

perioada respectivă, prin Tratatul de la Craiova, semnat între România și

Bulgaria la data de 7 septembrie 1940.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta

a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta,

născută în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții din motive etnice.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții

reclamantei s-au refugiat din localitatea Babuc, județul Durostor, în

localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, în cursul lunii septembrie

1940, iar reclamanta s-a născut la data de 4 octombrie 1943, în timpul

refugiului părinților săi.

Efectele refugiului s-au răsfrânt și

asupra reclamantei, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp

avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat corect că Legea

nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt

aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu

pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul

părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că

intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea

nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât

actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care

beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta

va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 240 din 1 octombrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2009.