ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3194/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.T.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 10477 din 15 decembrie 2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori. Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană de Pensii Timiș a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 38 din 9 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotărârii nr. 10477 din 15 decembrie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii martie 1941 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul, născută în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții din motive etnice. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. În cauză, se reține că părinții reclamantului s-au refugiat din localitatea Târgu Mureș, județul Mureș, în cursul lunii martie 1941, iar reclamantul s-a născut la data de 11 iunie 1942 în timpul refugiului părinților săi. Efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra reclamantului, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul părinților. Prin urmare, față de împrejurarea că intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 38 din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.