ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor,

solicitând anularea hotărârii nr. 13779 din 22 septembrie 2008 emisă de pârâtă

și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea

sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană

de Pensii Bihor a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamantul nu a

dovedit calitatea sa de persoană refugiată, neexistând ca persoană fizică la

data refugierii părinților săi și, pe cale de consecință nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 183/CA/2008 din

24 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea

hotărârii nr. 13779 din 12 septembrie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat

și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1

octombrie 2008.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de

domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților

reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate s-a datorat

persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.

A reținut că sorei reclamantului, F.A. i

s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, strămutată în

perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1944.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta

a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul,

născut în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții din motive etnice, deoarece

nu exista ca persoană fizică la data când părinții săi s-au refugiat.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții reclamantului

s-au refugiat din localitatea Livada, județul Bihor, cu localitatea Șemlac,

județul Arad, în cursul lunii septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la

data de 21 aprilie 1943, în timpul refugiului părinților săi.

Efectele refugiului s-au răsfrânt și

asupra reclamantului, de la data nașterii, care se situează în intervalul de

timp avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat corect că Legea

nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt

aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu

pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul

părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că

intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea

nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât

actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care

beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta

va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 183/CA/2008 din 24 octombrie

2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2009.